„Sunt entuziasmat de aceastÄ carte. O consider un document teribil de impresionant Ĺźi-o operÄ de artÄ admirabilÄ. Elena Ĺźi Cosmin sunt eroii mei. Rareori am admirat, am respectat Ĺźi-am invidiat mai mult pe cineva. Spre deosebire de noi toĹŁi, visÄtori Č™i exploratori de birou, ei au avut curajul sÄ renunĹŁe la o viaČ›Ä comodÄ, cu salarii mari Č™i cariera asiguratÄ, ca sÄ plece Ă®ntr-o aventurÄ pe care noi, ceilalČ›i, nu ne-o putem imagina decât Ă®n romane sau Ă®n filme. ViaČ›a lor de-a lungul ultimilor ani, când au luat-o teleleu prin lume Ă®ntr-o rulotÄ de cinci metri pÄtraČ›i, Ă®n care-au trÄit, s-au iubit, au scris, au fotografiat Č™i-au suferit Ă®mpreunÄ, ni se pare o fantasticÄ ficČ›iune, când Ă®n realitate noi suntem cei fictivi.
Elena Č™i Cosmin au plecat Ă®n cÄutarea «vieČ›ii care se vieČ›uieČ™te» Č™i-a omului real, care se reveleazÄ nu Ă®n lumea standardizatÄ Č™i domesticitÄ Ă®n care trÄim noi, consumatorii de culturÄ, ci Ă®n sÄrÄcie cruntÄ, Ă®n case dÄrÄpÄnate, Ă®n violenČ›Ä incredibilÄ, Ă®n comunitÄČ›i uitate de Dumnezeu, Ă®n puČ™cÄrii Č™i-n ghetouri. Cei doi au bÄut peturi de bere cot la cot cu oamenii Ă®ntâlniČ›i, au povestit cu ei, uneori despre omoruri Č™i tâlhÄrii, au luat purici Č™i pÄduchi de la ei. Au trÄit la fel ca ei, uneori mai rÄu, impregnându-se de damful umanitÄČ›ii reale. Vorbim adesea de «România profundÄ» fÄrÄ sÄ avem habar despre ce vorbim. Prin cartea celor doi ajungem sÄ mÄsurÄm aceastÄ profunzime.
Elena Č™i Cosmin m-au primit Ă®n rulota lor, mi-au arÄtat-o Ă®n toate detaliile ei claustrofobice. Rareori m-am simČ›it mai diminuat Č™i mai trist. N-aČ™ fi putut trÄi viaČ›a lor nici trei zile. Dar faptul cÄ ei existÄ, Ă®n afara convenČ›iilor care ne fac conformiČ™ti Č™i depresivi, Č™i cÄ dau astfel mÄrturie despre ce-nseamnÄ cu adevÄrat libertatea e o mare consolare pentru mine. MÄcar Č™tiu, prin ei, cÄ eroismul e real Č™i palpabil, nu o noČ›iune goalÄ.“ (Mircea CÄrtÄrescu)
