Actuale

„Ĺžtim în prezent că nu mai există insule Ĺźi că frontierele sînt zadarnice. Ĺžtim că într-o lume în acceleraĹŁie constantă, cînd Atlanticul se traversează în mai puĹŁin de o zi, cînd Moscova vorbeĹźte cu Washingtonul în cîteva ceasuri, sîntem obligaĹŁi la solidaritate sau la complicitate, după caz. Ceea ce am învăţat în cursul anilor 1940 este că ofensa adusă unui student din Praga îl afecta Ĺźi pe muncitorul de la Clichy, că sîngele vărsat undeva pe malul unui fluviu din Europa Centrală avea să fie cauza trimiterii unui ţăran din Texas să Ĺźi-l verse pe al său pe pămîntul munĹŁilor Ardeni, pe care îi vedea pentru prima dată. Nu era, la fel cum nu mai este, nici o singură suferinţă izolată, o singură tortură pe lumea asta care să nu se repercuteze asupra vieĹŁii noastre de toate zilele. MulĹŁi americani ar vrea să continue să trăiască închiĹźi în societatea lor, care li se pare bună. MulĹŁi ruĹźi ar vrea poate să-Ĺźi continue experienĹŁa etatistă departe de lumea capitalistă. Nu mai pot Ĺźi nu vor mai putea niciodată să o facă. La fel, nici o problemă economică, oricît de secundară ar părea, nu se poate reglementa astăzi în afara solidarităţii naĹŁiunilor. Pîinea Europei este la Buenos Aires, iar maĹźinile-unelte din Siberia sînt fabricate la Detroit. Astăzi, tragedia este colectivă.” (Albert Camus)