Fara sa mai constituie - si asta de ceva vreme chiar - hapul miraculos, aruncat in lupta de combaterea pana si celei mai neinsemnate dintre maladii, antibioticele alopate isi arata din ce in ce mai putin eficienta, ba chiar contribuie la slabirea de durata a sistemului imunitar al organismului. Natura in schimb, asa cum a facut-o dintotdeauna, propune ea insasi antibiotice, luptatori de nadejde impotriva infectiilor si, totodata, elemente de protejare si de intarire a terenului organismului, locul in care se desfasoara bataliile antiinfectioase. Asa stand lucrurile, ne-am putea intreba, cat se poate de firesc: Bine, dar cum se face ca s-a uitat de ele si nu sunt utilizate? Revolta ar fi si dreapta - caci miile de ani ai Antichitatii si Evului Mediu stau marturie pentru exploatarea intensa, din punct de vedere medical, a vegetalelor -, dar si nedreapta, mai cu seama cu cat, in ultimele decenii, totusi, cercetari de anvergura le-au reconsiderat importanta, permitand o mai buna cunoastere a eficacitatii terapeutice avute si a spectrului lor larg de actiune, caci o mare parte dintre ele pot fi angajate si in confruntarea cu virusii. In privinta acestor antibiotice naturale, cartea elvetianului Christopher Vasey - apreciat naturopat, atat pentru cercetarile intreprinse, cat si pentru lucrarile de referinta publicate (Ghid de detoxifiere, L'équilibre acido-basique, L'eau: source vitale de votre santé sau Les compléments alimentaires naturels) -, constituie un ghid competent, o pledoarie limpede si accesibila, dublata de o argumentatie riguroasa, in cadrul careia un numar de 20 de asemenea antibiotice propuse de natura, cu precadere asa-numitele uleiuri esentiale - intre care eucaliptul, busuiocul, cimbrul, lavanda sau oregano - isi prezinta cartile de vizita terapeutice si isi detaliaza modurile de folosire, dovedind rezerve terapeutice nebanuite.
0
