Analiza sinelui

Pentru cititorul interesat de psihanaliză, dar obiČ™nuit să pună semnul egal Ă®ntre opera lui Freud Č™i Ă®ntreg domeniul deschis de el, Analiza Sinelui va fi un prilej de surpriză, contrariere, dezamăgire sau entuziasm. Heinz Kohut abandonează teoria freudiană a pulsiunilor ca principală componentă a psihanalizei Č™i o Ă®nlocuieČ™te cu o inovatoare teorie a narcisismului. Pornind de la abordarea terapeutică a tulburării de personalitate narcisice, autorul consideră filonul narcisic al dezvoltării psihice drept direcČ›ia sa principală, care își subordonează toate celelalte dimensiuni, inclusiv cea pulsională. O altă Ă®nnoire adusă de Kohut Ă®n psihanaliză este descoperirea Č™i descrierea unor noi forme de transfer: transferul idealizant Č™i transferul-oglindă. Abordarea tehnică a acestora este deosebită de abordarea transferului nevrotic descris de Freud. Ca fundament al psihologiei Sinelui, Analiza Sinelui prezintă interes nu numai pentru practicienii psihanalizei Č™i ai psihoterapiei psihanalitice, ci Č™i pentru psihoterapeuČ›ii de alte orientări, precum Č™i pentru psihiatri Č™i pedagogi.

„Kohut a făcut pentru narcisism ceea ce romancierul Charles Dickens a făcut pentru sărăcie în secolul al XIX-lea. Oricine știa că ambele există și constituie o problemă. Originalitatea incontestabilă constă în a le fi pus pe ambele într-o formă care îndeamnă la acțiune."

International Journal of Psychoanalysis

Activarea terapeutică a obiectului omnipotent (a imagoului părintelui idealizat), proces la care ne vom referi prin sintagma transfer idealizant, reprezintă revenirea în timpul analizei a unuia dintre cele două aspecte din faza timpurie a dezvoltării psihice. În această stare, după ce a fost expus unei perturbări a echilibrului psihic de la nivelul narcisismului primar, psihicul salvează o parte din trăirea privitoare la perfecțiunea narcisică globală.
(…)
Transferul-oglindă constituie reactivarea terapeutică a acelui aspect din etapa de dezvoltare Ă®n care copilul Ă®ncearcă să salveze narcisismul atotcuprinzător de la Ă®nceput (acel „Eu plăcere pur", cum Ă®l numeČ™te Freud), concentrând perfecČ›iunea Č™i puterea Ă®n Sine — denumit aici „Sine grandios" — Č™i retrăgându-se cu dispreČ› dinspre obiectul extern, căruia Ă®i sunt atribuite toate imperfecČ›iunile. – Heinz Kohut

Heinz Kohut (1913–1981), a absolvit medicina la Universitatea din Viena, după care s-a specializat Ă®n neurologie Č™i psihiatrie la Universitatea din Chicago, unde mai apoi a predat psihiatria până Ă®n 1981. ĂŽn anii 1960-1970, a fost preČ™edinte al AsociaČ›iei Americane de Psihanaliză, vicepreČ™edinte al AsociaČ›iei InternaČ›ionale de Psihanaliză, dar Č™i vicepreČ™edinte al Arhivelor "Sigmund Freud", fiind distins cu ordinul Crucea de Onoare al statului austriac.
Dintre publicaČ›iile sale, amintim: The Restauration of the Self, How Does Analysis Cure? Č™i The Search of the Self (antologie Ă®n patru volume a articolelor lui Kohut). La Editura Trei, de acelaČ™i autor, a mai apărut Psihologia Sinelui. Prelegerile de la Institutul de Psihanaliză din Chicago (2016).