Biserica Ortodoxa de Rasarit

„Scrisă într-un Occident Č™i pentru un Occident în care ignoranČ›a, prejudecățile Č™i răstălmăcirile la adresa Ortodoxiei nu sunt o raritate, cartea Părintelui John Anthony McGuckin, preot din Diaspora al Bisericii Ortodoxe Române, este nu numai o prezentare sintetică, istorică Č™i doctrinară a Ortodoxiei de la origini până azi, ci Č™i un răspuns Č™i o invitaČ›ie făcute, cu farmec Č™i cu o erudiČ›ie bine disimulată, oricui este curios să afle felul în care caracteristicile Bisericii Primare s-au păstrat, de-a lungul istoriei, în sânul Bisericii Ortodoxe de Răsărit Č™i se regăsesc integral în ea până azi. Cartea este atât de bine scrisă, încât chiar Č™i răsăriteanul „născut” ortodox, citind-o, s-ar putea să aibă surpriza să descopere că nici măcar el însuČ™i nu e străin de unele dintre prejudecățile care bântuie Apusul în legătură cu BizanČ›ul Č™i cu moČ™tenirea sa, nici de informaČ›ii deformate, luate drept adevăruri definitive, Č™i că nu e încă un cunoscător chiar atât de fidel Č™i de rafinat al TradiČ›iei Č™i al Ortodoxiei.“ Ierom. AGAPIE CORBU, consultant Č™tiinČ›ific „O relatare atrăgătoare, sofisticată Č™i accesibilă despre Biserica Ortodoxă. O istorie despre felul în care se înČ›elege pe sine, despre teologie Č™i tainele ei sfinte, începând de la Noul Testament Č™i îndelungul ei pelerinaj în Răsărit Č™i, mai recent, în Apus.“ JOHN BEHR „O istorie bogată Č™i fascinantă de la începuturile creČ™tinismului, trecând prin Patristică până la ortodoxia contemporană, scrisă de un erudit în domeniu. Volumul cuprinde descrierea unor personalități de mare forță mistică Č™i intelectuală, cu darul de a inspira bogăția cunoaČ™terii, limpede, generoasă Č™i de extremă concizie. O relatare onestă Č™i dătătoare de speranță despre tradiČ›ia vie a credinČ›ei din vremurile apostolice până azi, o autentică istorie a mântuirii.“ JOHN McLUCKIE O carte vie Č™i tandră, un portret limpede, cu rădăcini istorice Č™i teologice, a ceea ce reprezintă Biserica pentru creČ™tinismul ortodox Č™i modul în care diferă de aČ™teptările creČ™tinilor occidentali. Folosind forme materiale (pâine Č™i vin, agheasmă, ulei sfinČ›it, icoane sfinČ›ite, tămâie înmiresmată) în toate modalitățile de închinare, ortodoxia celebrează faptul uimitor că Dumnezeu S-a încarnat Č™i întrupat printre noi în timp Č™i în spaČ›iu. El nu este zeul spiritual abstractizat al platonicienilor, ci Dumnezeu care Se oferă credincioČ™ilor Lui sub forma unei mese. Până în ziua de astăzi, cultul ortodox este o experiență pământeană care urcă spre o trăire duhovnicească transcendentă. Cele două nu se separă niciodată. În slujbele ortodoxe, acest fapt se constată limpede Č™i imediat. Sunt angajate toate simČ›urile: psalmodiere, tămâie, lumini, icoane, relicve ale sfinČ›ilor, desfășurarea actelor cultice, în deplinătatea lor — Č™i totul sub semnul bucu­riei Č™i al bunului-gust. Oricând intri într-o biserică ortodoxă în timpul unei slujbe, acolo domneČ™te întotdeauna efervescenČ›a; iar dacă uneori clericii rămân o clipă nemiČ™caČ›i, oamenii sunt inevitabil în miČ™care, fac plecăciuni, se închină, sărută icoanele, aprind lumânări. Ai sentimentul profund că Dumnezeu este în mijlocul lor, fiind însă Domnul Întrupat al harului, care a sfinČ›it toate obiectele materiale înălČ›ate în rugăciune. În vremurile moderne, mai mulČ›i gânditori ortodocČ™i au lărgit această teorie străveche a cultului stabilită de Sinodul al VII-lea Č™i au aplicat-o pentru susČ›inerea unei teologii ecologice mai cuprinzătoare. AČ™a cum icoana simbolizează maniera în care lucrurile materiale pot servi drept uČ™i de forță către prezenČ›a divină, la fel Č™i întreaga creaČ›ie este dăruită cu harul semnelor energiei Creatorului. Astfel, în gândirea duhovnicească a ortodoxiei, nu poate să existe un „obiect profan” pur: tot ce a fost creat, Č™i în special fiinČ›ele omeneČ™ti, sunt create ca taine iconice ale harului cu o putere ascunsă, cu potenČ›ialul de a străluci în transfigurarea sfinČ›eniei Č™i luminii lui Hristos. Ce poate oferi gândirea creČ™tină ortodoxă omului modern din afara culturii creČ™tine care, privind superficial slujba ortodoxă, probabil va constata ceva străin Č™i desuet? Ei bine, întâmpinăm din nou o dificultate, care ar putea să fie depășită cu ajutorul altor Biserici, care să contribuie la interpretarea mai eficientă a valorilor ortodoxe spre uzul Occidentului. Dar gândirea religioasă ortodoxă se roteČ™te în jurul axei personalismului. Totul decurge din faptul copleČ™itor că Puterea Č™i Cuvântul Č™i Focul divin s-au întrupat personal în timp Č™i în spaČ›iu: iar Dumnezeu ni s-a arătat ca slujitor al milosteniei, umil Č™i suferind. El a marcat ortodoxia de la început până la sfârČ™it; din cap până în picioare. A stabilit ca scop al întregii vieČ›i spirituale ortodoxe încercarea credinciosului de a deveni o ființă omenească — Č™i înČ›elegerea că, devenind o ființă omenească, întru Hristos, credinciosul se îndumnezeieČ™te prin harul prezenČ›ei permanente în el a SfinČ›eniei. Problema reală a zilelor noastre nu este că bărbaČ›ii Č™i femeile care au renun­Č›at la credință (au devenit atei etc.) Č™i-au pierdut simČ›ul divinității. Problema este că Č™i-au pierdut simČ›ul a ceea ce înseamnă să fii cu adevărat uman. Caracterul fundamental al fiinČ›ei cu adevărat umane este conČ™tiinČ›a generală că reprezintă o realitate transcendentă Č™i, ca atare, profund străină Č™i în ceea ce îi priveČ™te. Autor John Anthony McGuckin, unul dintre cei mai pătrunzători Č™i prolifici exponenČ›i contemporani ai ortodoxiei răsăritene, autor a peste treizeci de volume, este profesor de studii creČ™tine bizantine la Union Theological Seminary and Columbia University Č™i profesor de CreČ™tinism timpuriu la Theological Faculty of the University of Oxford. Este arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Române Č™i membru al Royal Historical Society. McGuckin explorează credinČ›a trăită de generaČ›ii, inclusiv schiČ›e ale celor mai importante teme teologice Č™i ale unor personalități individuale ale Bisericii vechi Č™i moderne.