Ceausescu. Ultimul an

Ceaușescu trăise în paradisul său comunist, ținut cumva deoparte de o armată de politruci (membri de partid și activiști de la toate nivelurile, „oameni de cultură și artă“, gazetari, factori de influență externă) care trăiau bine de pe urma revoluției permanente și a terorismului de stat ceaușist. Făcea figură de revoluționar de profesie (cum se recomanda), i se spunea că este un om nou al unei lumi noi și, în această calitate, promitea un viitor luminos României, Europei și întregii lumi. Îi plăcea să se creadă o personalitate mondială, la intersecția plăcilor tectonice politice mondiale, mediator între Est și Vest și între Nord și Sud. Trăia într‑o revoluție permanentă, din care s‑a dezmeticit prea târziu.

Anul 1989 l‑a trezit brusc din acest vis frumos.

O carte-document care consemnează cronologic evenimentele majore în care a fost implicat Nicolae Ceaușescu în anul 1989.

Această carte nu este o biografie a lui Ceaușescu și nici măcar a ultimului an al dictaturii sale personale. Inevitabil, voi face incursiuni biografice pentru a‑i contextualiza comportamentul, însă nu acesta este obiectivul paginilor pe care le aveți în față. Ele își propun să fie, în primul rând, o cronografie a evenimentelor și ideilor care au prefigurat, anticipat, sugerat evenimentele din decembrie 1989. Pe baza informațiilor, a discursurilor publice și a intuițiilor personale, voi încerca să schițez un portret în mișcare, pe ultima turnantă, al societății socialiste românești, al „ctitoriilor“, al „mărețelor înfăptuiri“. Să creionez chipul eroului ideal al narațiunii socialiste: omul universal, omul preamărit de politruci și de artiști.

El este un CeauČ™escu idealizat, fără prea multe legături cu realitatea. Eminescu, voievozi, eroi sunt Ă®ntrupaČ›i Ă®n una Č™i aceeaČ™i persoană. Voi Ă®ncerca să fac o arheologie instituČ›ională, identificând forme de putere, de influență, instituČ›ii de exercitarea autorității. E prea mult să fac un inventar al imensului front de lăudători. Ei sunt omniprezenČ›i. Ei sunt cei care Ă®ntreČ›in iluzia că Nicolae CeauČ™escu a fost, este, trebuie iubit Č™i respectat. Voi vorbi Č™i despre această reČ›ea de influență „fabulatorie“, dar Č™i despre strategiile regizorale, din care răzbate deseori xenofobia, contrabalansată de democraČ›ia „muncitoresc‑revoluČ›ionară“ bazată pe fundamentalisme naČ›ionaliste. Sorin Șerb

SORIN ȘERB este absolvent al Facultății de Filologie din BucureČ™ti. A colaborat cu proză, poezie, reportaje, comentarii, cronici de carte, de expoziČ›ie Č™i de film la Contrapunct, România literară, Luceafărul, Dreptatea, Filmul, Viitorul, 22, Dilema, Arta, Astra. A publicat volume de poezie Č™i proză: Monologul camionului (Albatros, 1995), Istoria muČ™telor (Vremea, 2013), Manual de limba mută (Vremea, 2015), Firimituri (Vremea, 2017), La Ă®nmormântarea patului (Vremea, 2019). A tradus numeroase cărČ›i (literatură Č™i nonficČ›iune) pentru editurile Litera, RAO, Niculescu Č™i Corint. Din 1991 este redactor la Europa Liberă Č™i BBC.