Cenusa Angelei

„Când îmi aduc aminte de copilăria mea, mă întreb cum de am supravieĹŁuit. A fost, desigur, o copilărie nefericită – o copilărie fericită abia dacă merită pomenită. Mai rea decât copilăria nefericită obiĹźnuită este copilăria irlandeză nefericită, iar Ĺźi mai rea este copilăria irlandeză catolică nefericită.“

AĹźa îĹźi începe Frank McCourt autobiografia. Născut în Brooklyn în timpul Marii Crize Economice din irlandezi emigranĹŁi, Francis are patru ani când părinĹŁii lui hotărăsc să se întoarcă în ĹŁară. Cu pantofii peticiĹŁi cu bucăţi de cauciuc dintr-o veche anvelopă de bicicletă, culegând cărbune pentru foc de pe marginea drumului, mâncând infamul cap de porc la masa de Crăciun, el îndură copilăria mizerabilă din mahalalele jilavului Limerick Ĺźi supravieĹŁuieĹźte să-Ĺźi spună povestea cu multă expresivitate, umor Ĺźi, surprinzător, fără pic de ranchiună. CenuĹźa Angelei este o veritabilă capodoperă a genului.

„Cu o scriitură plastică Ĺźi tactilă, poetică, dar sensibilă la limbajul străzii, McCourt face pentru oraĹźul Limerick ce-a făcut tânărul Joyce pentru Dublin: ne evocă locul cu o asemenea intimitate, încât ni se pare că i-am cutreierat Ĺźi noi drumurile Ĺźi i-am bătut cârciumile.“ New York Times

„Melancolie Č™i umor negru - o combinaČ›ie explozivă care dă cărČ›ii o dimensiune excepČ›ională.“ Le Nouvel Observateur