Condamnare, marginalizare si supravietuire in regimul comunist

Într-o logică a maniheismului anticomunist, tema acestui volum ar fi desfiinĹŁarea brutală a Ĺžcolii Sociologice de la BucureĹźti de către regimul comunist românesc. Nu este, însă, în natura istoriei sociale, să opereze cu cadre tari Ĺźi cu categorii binare, aĹźa cum nu este intrinsecă acesteia nici abordarea relativizantă sau revizuirea care operează cu maniheism în sens opus. Abordarea noastră îĹźi propune să înĹŁeleagă procesul istoric al destrămării unei Ĺžcoli ĹźtiinĹŁifice - Ĺźi al unui domeniu, prin aprofundarea condiČ›iilor socio-culturale relevante Ĺźi strategiile prin care actorii istorici analizaČ›i au căutat să dea sens precarităţii ivite în viaČ›a lor. Astfel, dacă analizăm mai îndeaproape evoluĹŁiile postbelice româneĹźti, desfiinĹŁarea despre care vorbim a fost mai degrabă un deznodământ. Anii  1944, 1946, 1948, Inregistrează momente politice importante care au influenĹŁat viaČ›a grupurilor sociale, dar viaČ›a unei Ĺźcoli ĹźtiinĹŁifice nu se judecă numai prin asemenea evenimente exterioare ei. Schimbările de regim au un efect mediat, nu doar imediat. Ca fenomene suprastructurale, ele nu se produc asupra unor realităţi altfel fixe, stabile, ci asupra unor realităţi în transformare, unor structuri intermediare cu care se află în raport de comunicare Ĺźi influenĹŁare reciprocă. Ca atare, se desfăşoară înaintea noastră o întreagă panoplie de rezistenČ›e de ajustări, adaptări, conformări, reprimări, anihilări, ca posibile reacČ›ii care se concretizează la joncČ› iunea  dintre contexte semnificative Ĺźi strategie personală Ĺźi de grup.  (Zoltan Rostas, IonuČ› Butoi)