„CÄci unii oameni se plĂ®ng de ultimele lovituri primite Č™i de caznele de aici. Pentru aceČ™tia, doar aceastÄ viaČ›Ä e de luat Ă®n considerare, cÄci ei nu ajung cu gĂ®ndul la cele de dincolo, Č™i nici nu considerÄ cÄ ar putea exista vreo raČ›iune Č™i vreo rÄsplatÄ a celor care au fost trÄite aici; trÄiesc Ă®nsÄ o viaČ›Ä de necuvĂ®ntÄtoare, ducĂ®ndu‑și mereu viaČ›a pentru ziua de astÄzi Č™i pentru prezent, mÄsurĂ®nd fericirea cu un singur lucru, comoditatea de aici Č™i, prin opoziČ›ie, nefericirea cu Ă®mprejurÄrile ce le sĂ®nt potrivnice. Din punctul meu de vedere, aceČ™tia ar trebui jeliČ›i mai mult pentru caznele de dincolo, Č™i pentru pedeapsa care este pusÄ deoparte pentru cei vicleni. Či Ă®ncÄ nu am spus lucrul cel mai important, Č™i anume cĂ®t de mare este pentru aceČ™tia tocmai pedeapsa de a fi fost Ă®ndepÄrtaČ›i de Dumnezeu.” (Grigorie de Nazianz, CuvĂ®ntarea a IV-a, 50)
0
