Filozoful, scrie Nietzsche, trebuie sa fie un bun dansator. Prins in jocul lumii, el se bucura ca un copil de caderea vechilor masti, dar si de aparitia altora noi, intelegand senin ca toate sunt la fel de iluzorii. Gandirea lui Nietzsche izvoraste si se hraneste constant din seva unei atitudini fundamentale. Inaintarile si retragerile, intensitatile existentiale, bataliile cu sine insusi si cu lumea sunt expresiile dispozitiei critice a autorului, adanc inscrise in fiinta sa. In numele ei, morala, cultura, religia si filozofia sunt constranse sa-si arate adevarata fata. Nenumarate masti, unele hidoase, altele de-a dreptul divine, ies acum pe scena, facandu-ne partas la orbitorul carnaval al lumii. Experimentele lui Nietzsche ne introduc, de fapt, in metafora centrala a gandirii sale. El ne provoaca sa descoperim dansul universal al mastilor, in care suprafata apare in sfarsit eliberata de umbra falselor profunzimi. George Bondor
0
