A fost odatÄ, ca niciodatÄ... când, nu mai Ĺźtiu nici eu, atâta Ă®mi amintesc cÄ era Ă®n preajma CrÄciunului.
Gabi, Mihai Ĺźi Bianca, doi bÄieĹŁi Ĺźi o pisicÄ, îşi scriu scrisorile cĂ®tre MoĹź CrÄciun. Pe Gabi Ĺźi Mihai Ă®mi Ă®nchipui cÄ nu ĹŁi-e greu sÄ-i vezi scriind scrisori. Dar pe Bianca? Ai vÄzut tu vreo pisicÄ sÄ scrie scrisori?
Ei bine, trebuie sÄ Ĺźtii cÄ scrisorile pe care le primeĹźte MoĹź CrÄciun nu sunt chiar niĹźte scrisori. Sigur, MoĹźul primeĹźte Ĺźi scrisori obiĹźnuite, dintre cele cu scrisul mÄrunt Ĺźi cuminte sau dezordonat Ĺźi grÄbit, lungi sau scurte, de la copiii din toatÄ lumea, Ă®nchise Ă®n plicuri colorate Ĺźi purtând pe ele adresa: Laponia, strada Decembrie, numÄrul 25.
Dar el le primeĹźte Ĺźi pe cele care nu au fost scrise niciodatÄ. Pe acelea pe care copiii doar au visat sau au dorit sÄ le scrie. ĂŽn cÄsuĹŁa din Laponia, de CrÄciun, orice gând sau vis al tÄu ajunge Ĺźi este la fel cântÄrit Ĺźi Ă®mplinit ca Ĺźi dorinĹŁele pe care le aduc cÄtre MoĹźul scrisorile.
