„Cartea de faţă abordează, într-o perspectivă interdisciplinară, la încrucişarea dintre istoria artei şi istoria religiilor, marea problemă a «reprezentării nereprezentabilului». Confesiunile secrete ale marilor mistici spanioli, precum Sfânta Tereza din Ávila sau Sfântul Ioan al Crucii, sunt descifrate în contextul sensibilităţii artistice a epocii, aşa cum mare parte din pictura spaniolă a veacurilor al XVI-lea şi al XVII-lea este abordată în lumina experienţei misticilor. Ca instrument de difuzare a unor experienţe excepţionale (cele mai multe strict personale şi chiar secrete), pictura ajunge la adevărata sa vocaţie abia în momentul în care autoritatea ecleziastică reuşeşte să recupereze, să incorporeze şi, într-un fel, să «îmblânzească» frenezia mistică a secolului al XVI-lea. Imaginea pictată devine un instrument de comunicare, dar şi de control al extazului.“ (Victor Ieronim STOICHIŢĂ)
0
