Fetita si ploaia

O fetiță ar vrea să se joace, dar strada e pustie. CeilalČ›i copii poate că sunt Č›inuČ›i în casă pentru că, pe cerul de vară, soarele a dispărut Č™i norii se tot adună. O să vină ploaia, fireČ™te. Cum să te mai joci afară? Dar e de ajuns o picătură – plici! – pentru ca joaca să înceapă. Cum să nu Č›opăi într-o băltoacă, dacă ea singură Č›i-a ieČ™it în cale?

Ploaia devine un personaj – e vie Č™i se copilăreČ™te în această carte în care Milena Lukešová Č™i Jan KudláÄŤek (doi autori de cărČ›i pentru copii foarte cunoscuČ›i în Cehia Č™i publicaČ›i acum pentru prima dată în România) ne invită să ne gândim la valoarea lucrurilor simple, la bucuria pe care o putem găsi în cele mai banale împrejurări.

EmoČ›ia nu lipseČ™te – ploaia căutând-o pe fetiță într-o mare de umbrele indiferente sau revărsarea de culori de la final, când textul se transformă în poezie, descriind renaČ™terea lumii în lumina soarelui ieČ™it dintre nori, ne poartă dincolo de desfășurarea aparent simplă a poveČ™tii. Mesajul e subtil Č™i e, de fapt, o invitaČ›ie. Ce-ar fi să ne copilărim din când în când?

Și, dragi părinČ›i, staČ›i liniČ™tiČ›i: fetiČ›a din carte s-a dus în casă ca să-Č™i ia pelerina de ploaie Č™i cizmele de cauciuc. Nu că i-ar fi fost neapărat necesare.