Fotograful - Emmanuel Guibert, Didier Lefèvre, Frédéric Lemercier

DiscrepanČ›a dintre ceea ce credem despre război Č™i războiul în sine este atât de mare, încât cei care se întorc de acolo, precum fotograful Lefèvre, rămân adesea fără cuvinte.

”Fotograful” este o carte fenomen: un reportaj foto, o bandă desenată, un document istoric despre misiunea umanitară desfășurată de Medici fără Frontiere (MSF) în Afganistan, în 1986, după intrarea trupelor militare sovietice. În carte nu există stropi de sânge, nu există eroi de război Č™i nici învingători pe care să îi sărbătorim.

Este povestea medicilor care trăiesc printre cei răniți și cei vulnerabili. Salvarea de vieți zi de zi este pentru ei un gest firesc.

Emmanuel Guibert (scriitor, ilustrator) Didier Lefèvre (fotograf, jurnalist) Frédéric Lemercier (design)

”O carte neobiČ™nuită - îmbinare între fotojurnalism Č™i memorii - „Fotograful” este povestea unei misiuni mici formate din asistente Č™i medici francezi care au călătorit în nordul Afganistanului, în 1986, cu o caravană de cai Č™i măgari, în plină ocupaČ›ie sovietică. Cartea povesteČ™te despre rănile provocate trupurilor Č™i sufletelor de bombe, gloanČ›e Č™i schije, precum Č™i despre lupta îndârjită a medicilor pentru a-i îngriji pe cei aflaČ›i în suferință.” Chris Hedges, New York Times

”Când un fotoreporter se întoarce dintr-o misiune într-o Č›ară aflată în război, aduce cu el sute de fotografii Č™i tot atâtea poveČ™ti. Dintre aceste fotografii, câteva zeci sunt developate, patru sau cinci sunt vândute presei, iar restul, sub formă de plăci fotografice, ajung în cutii. Dacă are chef să povestească, fotograful le spune celor dragi întâmplările din timpul misiunii. Apoi timpul trece, alte misiuni, alte fotografii Č™i anecdote le înlocuiesc pe primele, iar memoria le pune de asemenea într-o cutie. Uite-aČ™a adorm poveČ™tile. Numărul poveČ™tilor frumoase care dorm este infinit. Banda desenată e unul dintre felurile prin care le trezeČ™ti la viață.

Am sute de motive să-l iubesc pe Didier Lefèvre. În primul rând, pentru că e un fotograf priceput. Apoi pentru că are harul povestirii. De prima data când l-am auzit, cu fotografii care să-i ilustreze spusele, povestindu-mi despre unul dintre reportajele sale, mi-am dorit să scriem o carte împreună. În această carte, banda desenată are rolul de a face auzită vocea lui Didier, de a umple golurile dintre fotografii Č™i de a arăta ce se întâmplă atunci când Didier, dintr-un motiv sau altul, nu a putut fotografia. ” Emmanuel Guibert, interviu preluat de pe site-ul Editurii Dupuis