Fie cÄ suntem sau nu pÄrinČ›i, mÄmici, tÄtici, bunici sau educatori, atunci când Ă®ncercÄm sÄ Ă®nČ›elegem copiii mici, adolescenČ›ii Č™i pe noi Ă®nČ™ine ne ajutÄ pe toČ›i descoperirea parcursului dezvoltÄrii Ă®ntru independenČ›Ä.
ĂŽmpreunÄ putem sÄ ne mirÄm, sÄ ne amintim, sÄ explorÄm Č™i sÄ ne Ă®ntrebÄm:
• Cum ajunge mama sÄ fie un mediu de supravieČ›uire pentru copilul ei?
• Cum sprijinim, prin joc, controlul sfincterian al copilului?
• Ce semnificaČ›ii profunde au tulburÄrile alimentare?
• Ce rol are limba maternÄ Ă®n echilibrul afectiv?
• Ce Ă®nseamnÄ abandonul?
• Ce trÄiesc pÄrinČ›ii adoptivi?
• ĂŽn ce constÄ rolul civilizator al tatÄlui?
• Cum ne influenČ›eazÄ societatea Ă®n care trÄim, comunitatea Č™i grupurile?
• Cum sÄ ne raportÄm la lene, la cuminČ›enie, la hiperactivitate, la lipsa de control?
• Cum formÄm rezistenČ›a la frustrare?
• Ce rol au interdicČ›iile, impunerile Č™i hotÄrârile adulČ›ilor?
• Cât de serios este jocul pentru formarea unei personalitÄČ›i independente?
