Maiestrie

Făceţi-vă ucenicia în eşec

Intr-o zi a anului 1885, tânărul în vârstă de douăzeci şi trei de ani Henry Ford s-a uitat pentru prima dată ia un motor alimentat cu benzină şi a fost dragoste la prima vedere. Ford îşi făcuse ucenicia ca mecanic şi lucrase cu aproape orice dispozitiv imaginabil, dar nimic nu se putea compara cu fascinaţia exercitată asupra lui de acest tip nou de motor, unul care-şi genera singur energia.

Şi-a imaginat o trăsură fără cai nemaivăzută până atunci, care ar fi revoluţionat mijloacele de transport. A făcut din construirea unui asemenea automobil Misiunea Vieţii lui.

Lucrând ca inginer în schimbul de noapte de la Edison Illuminating Company, ziua meşterea la acest motor nou cu combustie internă pe care voia să-l construiască. Şi-a înfiinţat un atelier într-un şopron din spatele casei şi a început să construiască motorul folosind bucăţi de metal strânse de peste tot de pe unde ie găsea.

Până în 1896, lucrând alaturi de nişte prieteni care l-au ajutat la construirea autovehiculului, a finalizat primul prototip, pe care l-a numit cvadriciclu si pe care l-a pus în funcţiune pe străzile din Detroit.

La momentul respectiv existau mulţi alţii care lucrau la construirea unor automobile cu motoare alimentate cu benzină. Era un mediu extrem de competitiv, în care în fiecare zi murea câte o companie nou înfiinţată. Cvadricidul lui Ford arăta drăguţ şi funcţiona bine, dar era prea mic şi incomplet pentru producţia pe scară largă.

Aşa că a început să lucreze la un al doilea automobil, având acum în minte producţia în masă ca scop final al procesului de construire. L-a realizat după un an, şi era o minunăţie. Totul fusese gândit în spiritul simplităţii şi solidităţii. Era uşor de condus şi de întreţinut. Tot ce îi mai trebuia acum lui Ford era sprijin financiar şi capital suficient ca să-l poată produce în masă.

Producerea de automobile la sfârşitul anilor 1890 era însă o aventură riscantă şi descurajatoare. Ţinând cont de toate elementele implicate în procesul de producţie, era nevoie de un capital uriaş şi de o structură de afaceri complexă. Ford a găsit repede susţinerea perfectă, în persoana lui William H. Murphy, unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din Detroit.

Noua companie a primit denumirea de Detroit Automobile Company, iar toţi cei implicaţi nutreau speranţe mari. Dar problemele n-au întârziat să apară. Maşina proiectată de Ford ca prototip trebuia refăcută — elementele componente veneau din mai multe locuri; unele prezentau neajunsuri şi erau mult prea grele pentru gustul lui Ford...