Marturii ale copiilor armeni (1915-1922)

Deoarece niciun microfon Č™i nicio cameră de filmat nu au înregistrat vreodată glasurile fragmentate ale supravieČ›uitorilor genocidului armean, Sonya Orfalian Č™i-a propus să culeagă amintirile acestora Č™i să le facă dreptate. Ea reconstituie astfel soarta unor copii rupČ›i de familiile lor, care au trecut prin traume îngrozitoare fără să înČ›eleagă ce li se întâmplă Č™i de ce. La sfârČ™itul războiului, cei rămaČ™i în viață au fost căutaČ›i de organizaČ›ii europene Č™i americane Č™i adunaČ›i în centre de primire. Acestea sunt mărturiile unora dintre ei, treizeci Č™i Č™ase la număr, la fel ca literele alfabetului armean. Înainte să se piardă pe căile vieČ›ii, succint Č™i cu aceeaČ™i inocență de demult, ei relatează doar esenČ›ialul: violenČ›a extremă la care au fost martori. Din poveČ™tile lor scurte, dar cutremurătoare răzbat o suferință incredibilă Č™i o nostalgie nemăsurată după tot ce au pierdut, după cei apropiaČ›i, după patrie. MulČ›i s-au stabilit în diferite colČ›uri ale lumii, Č™i-au întemeiat o familie, dar se vor simČ›i pentru totdeauna lipsiČ›i de identitate.