Mastodontul meu - Barbara Lowell și Antonio Marinoni

O neînČ›elegere apare când Sybilla află că fratele mai mare Rembrandt ia mastodontul  pentru un tur al Angliei.

Sybilla este obiČ™nuită să trăiască printre exponatele faunei sălbatice  care umplu muzeul de istorie naturală înfiinČ›at chiar în casa lor de Rembrandt Č™i de tatăl lor, Charles Peale. Este de înČ›eles furia Sybillei când a auzit de Č™tirea că „magnificul!” mastodont de sub care îČ™i Č›ine petrecerea ceaiului de păpuČ™i va pleca. Rebeliunea ei se topeČ™te, totuČ™i, când Rembrandt se înclină de fapt la dorinČ›ele ei. „Chiar dacă este Č™ef, el este fratele meu”.

Marinoni ilustrează acest episod fictiv din viaČ›a multitalentului Peales, cu vederi picturale ale unei bujii mici Č™i blonde, în mijlocul clanului ei complet alb, redând exact arta Č™i mobilierul american timpuriu, ca să nu mai vorbim de tot felul de păsări, insecte , fosile Č™i alte exemplare. Izbucnirile ocazionale de cursive setate elegant adaugă o aromă antică în mod adecvat naraČ›iunii Sybilla, iar autorul adaugă o pereche de ilustraČ›ii de perioadă bine alese la o postfață explicativă admirativă.

Istoria reală

Mastodontul meu este o poveste inspirată din istoria reală a unei familii

americane deosebite, familia Peales din Philadelphia.

Sybilla Miriam Peale a locuit în Muzeul Philadelphia, primul muzeu de istorie

naturală din America. Spre deosebire de muzeele europene din acea perioadă,

acesta era deschis tuturor vizitatorilor. Sybilla locuia împreună cu familia sa

într-o zonă separată a clădirii, dar era liberă să exploreze fiecare exponat. Avea

patru ani în 1801, atunci când tatăl ei, Charles Willson Peale, un cunoscut artist,

naturalist și curator al muzeului, și fratele ei, Rembrandt, au condus o expediție

în statul New York pentru a dezgropa oasele Č™i colČ›ii mastodontului american.

Aceasta a fost prima expediČ›ie Č™tiinČ›ifică, minuČ›ios organizată în America.

Familia Peales au descoperit scheletele a doi mastodonți (care erau

numiČ›i atunci ca „mamuČ›i”).

Oasele și colții au fost transportați la muzeu. Scheletele au fost asamblate și

montate, fiind al doilea Č™i al treilea exponate de acest fel în lume. Domnul Peale

a povestit că scheletul mai mare avea 3,3 metri înălČ›ime, lungimea de

4,5 metri Č™i colČ›i lungi de trei metri. Cântărea mai mult de peste 450 de

kilograme.

În ajunul Crăciunului din 1801, domnul Peale a expus pentru publicul larg

oasele mastodontului. În 1802, Rembrandt Č™i fratele său, Rubens, au

luat mastodontul mai mic într-un turneu în Europa. Înainte de a pleca, aceČ™tia au

sărbătorit, luând cina sub oasele mastodontului.