EdiĹŁie bilingvÄ
La apariĹŁia lor, Maximele lui La Rochefoucauld, colecĹŁie de scurte cugetÄri Ă®n care acĹŁiunile oamenilor se dezvÄluie a fi motivate Ă®ndeosebi de interes Ĺźi de orgoliu, i-au scandalizat pe mulĹŁi. Rod al unei minĹŁi pÄtrunzÄtoare ce pare sÄ surprindÄ doar aspectele negative ale naturii umane, formulate concis Ĺźi elegant, ele i-au adus autorului eticheta de filozof al amorului-propriu. Ecoul lor a fost considerabil. La Rochefoucauld a rÄmas Ă®n memoria culturalÄ drept unul dintre principalii moraliĹźti francezi. Nietzsche Ĺźi Roland Barthes l-au apreciat, iar Cioran a fost catalogat la un moment dat drept un „La Rochefoucauld al secolului XX”.
„Una dintre lucrÄrile care au contribuit cel mai mult la formarea gustului naĹŁiei noastre Ĺźi la a-i da un spirit de justeĹŁe Ĺźi de precizie a fost micul volum al Maximelor lui François, duce de La Rochefoucauld... Acest mic volum a fost citit cu aviditate; el ne-a deprins sÄ gĂ®ndim Ĺźi sÄ dÄm ideilor o expresie viguroasÄ, dar Ĺźi precisÄ Ĺźi delicatÄ. De la renaĹźterea literaturii Ă®ncoace, nimeni nu mai avusese pĂ®nÄ la el acest merit Ă®n Europa.” (Voltaire, Le siècle de Louis XIV)
