„La sfârĹźitul secolului al XVIII-lea, marele Goya a fÄcut optzeci de desene intitulate Caprichos, inspirate dintr-o corozivÄ criticÄ moralÄ Ĺźi socialÄ; Leopardi a plasat Ă®nsÄ forma «capriciului» Ă®ntr-o dimensiune metafizicÄ, marcatÄ de acele nuanĹŁe melancolice din care îşi trage seva ironia sa. Micile opere morale, o cÄrticicÄ destul de subĹŁire Ă®n fond, reprezintÄ aportul literar la un interminabil parcurs speculativ; punctul culminant al unei Ă®ntregi cariere umane Ĺźi intelectuale a autorului sÄu, care explorase teritorii imense ale cunoaĹźterii Ĺźi se confruntase cu una dintre fazele capitale ale istoriei moderne. Ea se prezintÄ ca o operÄ de un experimentalism Ă®ndrÄzneĹŁ, un exemplu de iscusinĹŁÄ literarÄ de neatins, al cÄrei scop a fost acela de a proclama adevÄrul condiĹŁiei iremediabil nefericite a fiinĹŁelor vii, propunând, dintr-o perspectivÄ eminamente laicÄ, o filozofie antifinalistÄ, antiprovidenĹŁialistÄ, materialistÄ.“ (Novella BELLUCCI)
0
