„Ca antropolog, etnolog, istoric al religiilor Č™i al mentalitÄĹŁilor, Andrei OiĹźteanu este o personalitate foarte clar conturatÄ Ă®n cultura românÄ. ĂŽnsÄ mi-aĹź dori sÄ subliniez o altÄ trÄsÄturÄ care mÄ apropie foarte mult de el, anume curiozitatea. O curiozitate nestÄpĂ®nitÄ, una care Ă®mbrÄĹŁiĹźeazÄ toate aspectele vieĹŁii. Andrei OiĹźteanu este un om ce scotoceĹźte Ă®n locuri Ă®n care puĹŁini dintre noi ar scotoci, un om care cautÄ lucruri «interesante» Ă®n sensul lui Kierkegaard, cautÄ lucruri despre care simĹŁim cu toĹŁii cÄ Ă®nseamnÄ ceva mai mult decĂ®t se aĹźteaptÄ oamenii sÄ Ă®nsemne. Cele mai recente cÄrĹŁi ale sale, cea privind imaginea evreului Ă®n cultura românÄ Ĺźi europeanÄ, cea dedicatÄ narcoticelor Ă®n cultura românÄ Ĺźi cea consacratÄ sexualitÄĹŁii, reprezintÄ o culminare a acestei curiozitÄĹŁi intelectuale deosebite, pentru care Ă®l apreciez atĂ®t de mult pe Andrei. Ĺži Ă®ndrÄznesc sÄ spun, cu modestie, cÄ Ĺźi eu Ă®mpÄrtÄĹźesc acest tip de curiozitate, Ĺźi eu sĂ®nt atras de lucrurile insolite, de acele lucruri despre care se vorbeĹźte mai puČ›in, de acele lucruri care le par suspecte oamenilor sau ‒ sÄ spunem aĹźa ‒ Ă®i par suspecte burghezului comun.” (Mircea CÄrtÄrescu)