Nastratin era un hogea
(Dascal sau invatator),
Care a ramas de basmu’
Pana astazi tuturor,
Pentru ca era din fire
Pe-o ureche, nazdravan,
Nu-l gasesti insa in fapta
Sa fi fost vreun viclean.
El sezand odata-n scoala,
Ce ii dete-n simplu-i gand:
– Ascultati, copii, le zise,
(Cu-ntamplare stranutand):
Sa stiti de-astazi inainte
Ca eu cand voi stranuta,
Toti batand indata-n palme
Sa-mi ziceti „hair-ola“ (sa fie de bine)!
0
