„MÄ uit Ă®n jur, rÄsfoiesc ziare, stau la televizor Ĺźi constat cÄ problemele dintotdeauna ale vieĹŁii omeneĹźti au fost evacuate. Despre dramÄ se vorbeĹźte mai curând Ă®n cheie telenovelisticÄ, despre suferinĹŁÄ, Ă®n cheie clinic profilacticÄ, despre idealuri Ĺźi reuĹźitÄ â€” Ă®n cheie pragmatic corporatistÄ. Avem puzderie de «manuale» care ne Ă®nvaĹŁÄ (Ă®n doi, trei, sau zece paĹźi) cum sÄ obĹŁinem bunÄstarea lÄuntricÄ Ĺźi succesul profesional, avem nenumÄrate compendii de buzunar pentru deprinderea «tehnicilor» Zen, Yoga, Sufi, Reiki, Osho etc., dar, Ă®n realitate, atenĹŁia noastrÄ, reflexivitatea noastrÄ au alte prioritÄĹŁi. Dincolo de o generalÄ nevoie de «reĹŁetar», viaĹŁa noastrÄ interioarÄ e pustie, amuĹŁitÄ de urgenĹŁe, de obosealÄ, de gata-fÄcutul unei exterioritÄĹŁi sufocante, oferite, pânÄ la indigestie, de scena publicÄ.
0
