„AĹźa cum natura n-are nevoie nici de carte de identitate, nici de paĹźaport, nici acest poet n-are nevoie sÄ fie explicat. El s-a definit ca o nouÄ frunzÄ din marele arbore al omenirii. [...] Nu Ĺźtiu dacÄ a fost un mare ibovnic, dar poezia lui a fÄcut perechile sÄ se iubeascÄ. Nu Ĺźtiu dacÄ a fost un mare om politic, dar Ĺźi-a Ă®mprÄĹźtiat vorba Ă®n vremuri de restriĹźte, Ă®ncurajând oamenii sÄ-Ĺźi punÄ nÄdejdea Ă®n luminoasele cetÄĹŁi ale dreptÄĹŁii. A bÄtut lumea Ĺźi a fost prietenul marilor poeĹŁi ai veacului XX. ĂŽnainte de a primi, Ă®n 1971, Premiul Nobel pentru literaturÄ, Ă®i adjudecase consensul a milioane de oameni Ă®n jurul imaginilor lui poetice. ĂŽn viaĹŁÄ, era un mit. DupÄ moarte, e un om. Eu am avut norocul de a mÄ naĹźte Ă®n ĹŁara pe care acum ĹŁi-o Ă®nchipui. ĂŽn Chile. Ţara lui Pablo Neruda.” (Antonio Skármeta)
0
