Odorama. Istoria culturala a mirosului

Primul miros. De la Big Bang la inventarea focului • Mumia parfumată. Aroma Egiptului Antic • Subsuoara lui Aristotel. Mirosuri clasice, mirosuri greceČ™ti • Toate mirosurile duc la Roma. Aroma Imperiului • Precum pe pământ aČ™a Č™i în cer. Mirosul îngerilor • Prima reČ›ea socială. Drumurile tămâii, piperului Č™i mătăsii • Măștile Regelui Soare. Imperiul parfumului • Război împotriva mirosului. Avansul igienist Č™i dezodorizarea Parisului • Marea Duhoare. Londra, epicentrul pestilent al lumii • Aroma ruČ™inii. Cele o mie Č™i unu de mirosuri ale corpului uman • Cuvinte mute, arome orfane. Limbajul natural al mirosurilor • Vânătorul ocult. Marketing olfactive Cu fiecare respiraČ›ie, ne confirmăm locul în imensa reČ›ea de viață care depășeČ™te cu mult puČ›inele zile ale existenČ›ei noastre. Ne conectăm, cum spunea Sagan, cu „toČ›i de care am auzit vreodată, cu toČ›i oamenii care au existat, cu fiecare vânător Č™i culegător, cu fiecare erou Č™i fiecare laČ™, cu fiecare creator Č™i fiecare distrugător de civilizaČ›ii, cu fiecare rege Č™i fiecare servitor, cu fiecare pereche de îndrăgostiČ›i, cu fiecare copil plin de speranČ›e Č™i fiecare inventator Č™i explorator, cu fiecare mentor moral Č™i cu fiecare politician corupt, cu fiecare «supervedetă» Č™i fiecare «lider suprem» Č™i fiecare sfânt Č™i fiecare păcătos din istoria speciei noastre care a trăit aici: într-un grăunte de praf aninat de o rază de soare.“ Respirăm atomii care au circulat prin corpurile lui Einstein, Mozart Č™i Leonardo; componentele microscopice ale parfumurilor după care se înnebunea Cleopatra; particulele exalate de dinozauri Č™i cele care au impulsionat gândirea Č™i ideile filozofilor antici greci, ale Hypatiei din Alexandria, ale BizanČ›ului strălucitor, ale lui Newton, Copernic, Darwin, ale „Libertadorului“ José Francisco de San Martín. Dar Č™i pe cele care l-au Č›inut în viață pe Hitler. Această carte a fost imaginată, discutată, gândită, scrisă Č™i mirosită în Harvard Library Widener; în biroul programului Knight Science Journalism Č™i pe culoarele labirintice de la MIT (Massachusetts Institute of Technology); pe malul Tamisei la Londra, al Senei la Paris, al râului Charles din Boston Č™i al Nevei din Sankt Petersburg; într-o staČ›ie împuČ›ită de metrou din New York; la umbra Partenonului din Atena Č™i a templului Kukulkán din peninsula Yucatan; sub privirile distante ale bustului lui Nefertiti de la Muzeul Egiptean Č™i ColecČ›ia de Papirusuri din Berlin Č™i ale androizilor de pe insula artificială Odaiba din Tokyo; în grădinile de la Versailles; în fostul lagăr de la Sachsenhausen; în biblioteca publică din Stockholm, în parcul Vigeland din Oslo Č™i în fortăreaČ›a Suomenlinna din Helsinki; în zeci de laboratoare Č™i aeroporturi inodore Č™i în săli de fitness scăldate în sudoare; în întinsele deČ™erturi Atacama din nordul Statului Chile Č™i din Patagonia, din sudul Argentinei. Č™i în autobuzele, metrourile Č™i străzile unui Buenos Aires infinit Č™i furios. „Istoria parfumului este istoria civilizaČ›iei.“ EUGÈNE RIMMEL (1820-1887) Acum aproximativ 13 750 de milioane de ani s-a născut mirosul. Era unul firav, un miros condensat, suma tuturor mirosurilor care aveau să fie simČ›ite vreodată. A fost o intrare triumfală, furioasă, dar fără martori, într-o izbucnire cosmică pe care, după mult timp, o specie minusculă Č™i complexă avea s-o numească Big Bang. AČ™a a fost acel prim miros: absolut singur în imensitatea aceea, un nor primordial de gaz Č™i praf cosmic. Eoni la rând Č™i într-o tăcere deplină, s-a împrăștiat în voie, cucerind teritorii virgine inexistente până atunci. În expansiunea sa, acel miros singular a devenit două. Apoi patru. Apoi opt. Până s-a ajuns la atâtea, că nu mai puteau fi numărate. Erau acolo când s-au aprins primele stele, întrerupând bezna îngheČ›ată cu reacČ›iile lor termonucleare care, plecând de la hidrogen Č™i alte particule subatomice, au creat celelalte elemente mai grele pe care le cunoaČ™tem acum. Erau acolo Č™i când, în copilăria Universului, gravitaČ›ia a conectat sisteme de stele Č™i le-a adunat în pilonii marii arhitecturi cosmice, insule enorme de sori, gaz Č™i praf, vaste galaxii precum Calea Lactee, pentru a le modela Č™i purta de atunci pe drumul lor prin vastul Univers. Erele cosmice s-au succedat fără grabă, una după alta, ancestrale perioade de naČ™tere urmate de scene de distrugere Č™i canibalism intergalactic comise de monČ™tri gravitaČ›ionali precum găurile negre. Au fost ere de moarte Č™i ere de renaČ™tere: de emergență a noilor stele formate în nebuloase colorate pornind de la elementele ejectate din inima stelelor moarte, magnificele supernove. „Suntem produsul unei mari secvenČ›e evolutive – recita marele poet al spaČ›iului Carl Sagan – evoluČ›ia cosmică, de care suntem conČ™tienČ›i doar din când în când.“ „Odată uitat alfabetul mirosului care dădea naČ™tere atâtor termeni ai unui lexic exact, parfumurile vor rămâne mute, nearticulate Č™i imposibil de descifrat.“ ITALO CALVINO, Numele, nasul „Adevăratele paradisuri sunt cele pe care le-am pierdut.“ MARCEL PROUST, Timpul regăsit (1927)