„În scurta sa viaĹŁÄ trÄitÄ la rÄscrucea a douÄ secole, Ugo Foscolo s-ar zice cÄ adunÄ tradiĹŁia literaturii Ĺźi istoriei italiene Ĺźi o incendiazÄ Ă®n focul viu al trecerii dintre epoci, de la revoluĹŁie la rÄzboaiele napoleoniene Ĺźi restauraĹŁie. Opera foscolianÄ abordeazÄ teme nenumÄrate, orientate spre aspecte ale vieĹŁii dintre cele mai felurite, chiar Ĺźi spre cele marginale Ĺźi neobiĹźnuite, atât ale culturii clasice, cât Ĺźi ale celei contemporane. Dar acest belĹźug de interese este compensat de predilecĹŁia pentru câteva motive constante, care trimit la certitudini Ĺźi valori pozitive: tema compasiunii, a mormântului ca emblemÄ a continuitÄĹŁii Ă®ntre vii Ĺźi morĹŁi, tema patriei, a prieteniei, a iubirii, frumuseĹŁii Ĺźi armoniei. ĂŽn absoluta incertitudine a existenĹŁei aceste repere se prezintÄ Ă®nsÄ ca iluzii. Autorul nu le recunoaĹźte nici un fundament obiectiv Ă®n naturÄ, cÄci natura Ă®i apare oarbÄ Ĺźi indiferentÄ la dorinĹŁele Ĺźi pasiunile omeneĹźti; el le resimte mai degrabÄ ca pe niĹźte alegeri subiective Ă®n care cautÄ consolare Ĺźi le atribuie o valoare socialÄ, considerându-le temelia comunitÄĹŁii civice. «Iluzia» care le conĹŁine Ĺźi le rezumÄ pe toate celelalte este arta Ĺźi poezia, care transformÄ iluziile subiective Ă®n forĹŁÄ civicÄ Ĺźi colectivÄ. Prin artÄ, Foscolo aspirÄ la un bine superior, Ă®nĹŁeles ca rezolvare a oricÄrui conflict.“ – GIULIO FERRONI
0
