„Tot sensul vieČ›ii noastre poate fi gândit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a pÄrČ›ii de nevÄzut din lume Ĺźi din fiecare.
Fiecare dintre eseurile cuprinse Ă®n acest volum pune Ă®n luminÄ sau celebreazÄ o formÄ de nevÄzut. Nu este nevÄzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic Ă®n nevÄzutul de care vorbesc Č™i nimic mistagogic Ă®n felul Ă®n care Ă®l invoc. NevÄzutul nu e o opČ›iune. NevÄzutul este aici, lângÄ noi, Ă®n noi, ca un dat inconturnabil al lumii Č™i al naturii noastre. Suntem Ă®n el predaČ›i lui cu totul, aČ™a cum suntem predaČ›i apei, când ne scufundÄm, ori aerului, când ne regÄsim respiraČ›ia.
Singularitatea condiČ›iei noastre constÄ Ă®n faptul cÄ partea nevÄzutÄ, Ă®n viaČ›a noastrÄ, decide totul, Ă®n situaČ›ia Ă®n care singurele dovezi ale nevÄzutului de care depindem stau Ă®n vÄzutul dupÄ care fugim, ori de care fugim, ori pe care Ă®l pierdem.“
„La Ă®nceput, esenĹŁa umanitÄĹŁii europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator constÄ Ă®n faptul cÄ, Ă®n Eneida, eroul nu a pÄrÄsit Troia distrusÄ de flÄcÄri singur, ci Ă®mpreunÄ cu esenČ›a trecutului sÄu. Enea Ă®l ducea Ă®n spinare pe bÄtrânul sÄu tatÄ, Anchise, care, la rândul lui, purta cu el larii Č™i penaČ›ii strÄmoČ™ilor.
AceastÄ imagine a fost cifrul simbolic al Romei Č™i, ori de câte ori s-a reinventat, a fost Č™i cifrul simbolic al Europei.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)
IlustraĹŁia de pe copertÄ: Anne-Louis Girodet de Roussy-Trioson (1767–1824), Enea, Anchise Ĺźi Ascaniu fugind din Troia (detaliu)
