Poti sa fluieri, Johanna

Să ne bucurăm de fiecare clipă

E grozav să ai un bunic, îi povesteČ™te Ulf prietenului său, Berra, în timp ce se joacă împreună într-un orășel oarecare din Suedia zilelor noastre. Bunicul te ia cu el la pescuit, te invită la o cafea cu lapte sau la o felie de tort când îČ™i serbează ziua de naČ™tere. Iar câteodată poČ›i să primeČ™ti Č™i ceva bani de buzunar, ceea ce pentru niČ™te puČ™ti chiar e mare lucru. Dar Berra n-are bunic. Cum să facă să aibă Č™i el unul? Prietenul său, Ulf, are o idee: uite, la căminul de bâtrâni din oraČ™ trebuie să fie o mulČ›ime de bunici. De ce să nu meargă Berra mâine să-Č™i aleagă unul?

Aceasta este poate cea mai frumoasă carte pe care am scris-o. (Ulf Stark)

Născută din joacă Č™i curiozitate, prietenia dintre cei doi copii Č™i bătrânul Nils de la cămin se transformă într-o întâlnire care le dă celor trei prilejul să-Č™i ofere reciproc o dragoste simplă, firească Č™i necondiČ›ionată. Pentru Nils, bunicul de împrumut, de multă vreme singur pe lume, e ultima ocazie în viață de a simČ›i că este important pentru cineva. Pentru cei doi copii Č™i mai ales pentru Berra, „nepotul”, e prima dată când conČ™tientizează că viaČ›a are Č™i un sfârČ™it de neocolit. Cândva, cei dragi nu vor mai fi printre noi, de aceea trebuie să ne bucurăm împreună de fiecare clipă.

—Să-mi fi spus mie cineva c-o să am un nepot ca tine… a spus bunicul Nils într-un târziu. —Și mie, c-o să am un bunic ca tine! a spus Berra. Când să ne-ntoarcem, bătrânul era prea obosit ca să meargă. M-am dus Č™i-am adus un scaun cu rotile de la cămin. S-a aČ™ezat Č™i a început să fluiere în timp ce treceam pe lângă capelă. —Ei, ai învățat să fluieri? l-a întrebat el pe Berra. —Nu, nu chiar. Nu încă, a zis Berra. —Data viitoare vreau să te aud fluierând, i-a spus bătrânul. —Bine, bunicule, uite, îČ›i promit, a spus Berra.