Rosu si negru

"Asemeni filosofilor din secolul al XVIII-lea, Stendhal are un cult pentru libertate; el detestă toţi tiranii, că sînt tirani de familie (Dl de Renal) sau politici (Principele de Parma). Ca şi Voltaire, el n-are încredere în puterea preoţilor, iar Roşu şi negru denunţă alianţa dintre Tron şi Altar. Ca şi Rousseau, se ridică împotriva inegalităţilor sociale; este nedrept ca un tînăr de mare calitate ca Julien Sorel să fie condamnat, prin naşterea sa de origine modestă, a rămîne în umbră; sub Imperiu, s-ar fi putut ridica pe calea glorioasă a armelor (Roşu); sub Restauraţie, nu-i rămîne decît să îmbrăţişeze o carieră ecleziastică (Negru); Julien nu-i ipocrit prin temperamentul său, ci din necesitate; este arma sa împotriva societăţii." Michel Echelard