CĂ®t despre un alt oaspete... Apoi acela avea atĂ®ta boierie Ă®ntr‑însul cÄ parcÄ se cerea sÄ‑l faci pe loc asesor ori jude hotarnic. Scotea un deget ia aĹźa, Ă®n faĹŁÄ, Ĺźi cu ochii pe dĂ®nsul pornea a spune ca din carte niĹźte istorii iscusite Ĺźi Ă®nzorzonate de mai mare dragul! StÄteai cĂ®teodatÄ Ĺźi Ă®l tot ascultai, pĂ®nÄ intrai la idei. Nu pricepeai o iotÄ, mÄcar sÄ crÄpi! Unde sÄ fi deprins el asemenea cuvinĹŁele? Foma Grigorievici i‑a scornit Ă®ntr‑un rĂ®nd o istorioarÄ grozavÄ: cicÄ un Ĺźcolar, isprÄvindu‑şi Ă®nvÄĹŁÄtura la un dascÄl, s‑a Ă®ntors acasÄ la taicÄ‑sÄu tobÄ de latinÄ, uitĂ®nd pĂ®nÄ Ĺźi limba noastrÄ creĹźtinÄ. Nu scotea o vorbÄ pĂ®nÄ nu‑i potrivea un „us” Ă®n coadÄ. LopeĹŁii Ă®i spunea lopatus, muierii – muierus. Ĺži se nimereĹźte el odatÄ sÄ iasÄ la cĂ®mp cu taicÄ‑sÄu. Latinistul nostru vede o greblÄ Ĺźi‑l Ă®ntreabÄ pe taicÄ‑sÄu: „Cum Ă®i spuneĹŁi voi la scula asta, tataie?”. Ĺži pĂ®nÄ sÄ ia bine seama, calcÄ pe dinĹŁii greblei, care saltÄ o datÄ Ă®n sus Ĺźi‑l loveĹźte cu coada drept Ă®n mijlocul frunĹŁii. „GreblÄ blestematÄ! zbierÄ Ĺźcolarul, fÄrÄ sÄ mai aĹźtepte rÄspunsul tatÄlui. CÄ tare mai izbeĹźte, izbi‑l‑ar naiba din pod sÄ‑l izbeascÄ pe ta‑su!” Uite‑aĹźa! Ĺži‑a adus aminte cum Ă®i spune, puiĹźorul!
0
