Spartanii

Cum erau cu adevărat spartanii la apogeul puterii lor (550-371 î.Hr.) Descoperă secretele uneia dintre cele mai controversate civilizații antice! În numai 200 de pagini, istoricul Andrew J. Bayliss zugrăvește un tablou fascinant al Spartei, bazându-se pe cele mai recente cercetări. Spartanii au intrat în istorie pentru curajul de proporții epice. Confruntarea aprinsă de la Termopile, din 480 î. Hr., dintre cei 300 de spartani și imensa armată persană, a căpătat în timp o aură legendară. Au preferat să își dea și ultima suflare în numele libertății Greciei, în loc să se predea perșilor lui Xerxes. De-a dreptul uluitor! Dar știai, de exemplu, că cei doi spartani care au reușit să supraviețuiască măcelului de la Termopile au fost îndelung huliți și condamnați de compatrioții lor? Deși a ieșit cu viață dintr-o luptă cumplită, unul dintre ei nu a reușit să treacă peste umilințele la care l-au supus ceilalți spartani și și-a pus capăt zilelor. Îndrăznise să trăiască într-un context în care educația primită îl învățase că trebuie să moară. La cutezanța și neînfricarea despre care știm cu toții că îi defineau pe spartani se adaugă, astfel, și cruzimea extremă. Spartanii se debarasau fără drept de apel de nou-născuții cu dizabilități. Își spuneau „cei egali”, dar egalitatea cu care se mândreau era clădită pe un sistem de acerbă exploatare a sclavilor iloți. Sistemul de educație militară era construit cu brutalitate pentru a încuraja întocmai acest tip de comportament sever și necruțător la tinerii spartani. Nu este de mirare că legile și practicile spartane, considerate bizare, au semănat oroare, dar și fascinație în rândul altor popoare. De fapt, imaginea Spartei s-a perpetuat în forma pe care i-au oferit-o relatările rivalilor atenieni, mai pricepuți la scris și, fără îndoială, mai buni propagandiști. Miturile care învăluie Sparta sunt la fel de vechi ca Sparta în sine. Chiar și în Antichitate, civilizația spartană era considerată o enigmă. Istoricul britanic Andrew J. Bayliss reușește să deslușească misterul, scoțând la iveală atât minunile, cât și grozăviile care o reprezintă.