„Acesta este un aspect fundamental al religiei egiptene. DacÄ, pentru a se arÄta oamenilor, divinitÄĹŁile au ales niĹźte ipostaze din elementele cele mai potrivite din lumea sensibilÄ, ele se investesc Ă®n acestea doar temporar, tranzitoriu, Ă®nsÄ nu se angajeazÄ niciodatÄ Ă®n totalitate. ĂŽĹźi pÄstreazÄ Ă®ntotdeauna independenĹŁa dincolo de aceste manifestÄri. Personalitatea lor depÄĹźeĹźte acel ceva prin care se lasÄ Ă®ntrevÄzute sau prin mijlocirea cÄruia oamenii Ă®ncearcÄ sÄ le surprindÄ. AfinitÄĹŁi, omologii Ĺźi analogii, pÄstrând proporĹŁiile, cu principiile a cÄror bunÄ funcĹŁionare o asigurÄ pot atrage o divinitate spre un element sau altul. Zeul Ă®l atinge, lasÄ Ă®n el pentru o vreme un crâmpei din substanĹŁa sa, dar nu se Ă®nrÄdÄcineazÄ. ĂŽl cuprinde, dar nu se mÄrgineĹźte la el; se aĹźazÄ fÄrÄ sÄ se includÄ Ĺźi se desfÄĹźoarÄ fÄrÄ sÄ se Ă®ngrÄdeascÄ.” (Vernus Pascal)
0
