„Cea mai buna zi din viata mea – ziua renasterii mele, ca sa spun asa – a fost atunci cand mi-am dat seama ca nu am cap. Acesta nu este doar un artificiu literar, o gluma menita sa atraga atentia cu orice pret. Spun acest lucru cu cea mai mare seriozitate: eu nu am cap… Ceea ce s-a intamplat de fapt a fost ceva extrem de simplu si nespectaculos: am incetat pentru o clipa sa mai gandesc. Ratiunea si imaginatia si tot vacarmul mental s-au stins. Am ramas fara cuvinte. Mi-am uitat numele, starea de om, starea de lucru, tot ce ar fi putut fi numit eu sau al meu. Trecutul si viitorul s-au dizolvat in eter. Era ca si cum m-as fi nascut exact in acea clipa, nou-nout, fara de minte, fara nicio amintire. Nu mai exista decat Acum, acea clipa prezenta si ceea ce era in mod clar dat in ea. Era suficient sa privesc.”
0
