Adaptați pentru viitor. Mic tratat despre fericire

”Fericirea este anticamera evoluției noastre. Prin urmare, atât construcția în sine a acesteia (fericirea în acțiune), cât și contemplarea progresului de etapă și aprecierea și bucuria fluidă a desăvârșirii planului rațional de viață bună reprezintă condiții sine qua non pentru evoluția în plan individual, pentru a fi bine pregătiți și bine echipați pentru viitor.

În scrisoarea 59 adresată lui Lucilius, Seneca vorbește despre diferența dintre plăcerea ca viciu care, în exces, se transformă în opusul ei, fiind trăită ca durere, și bucuria sufletească, care nu are sfârșit și nici nu se transformă în contrariul ei, care se hrănește din sine, se bizuie pe sine și pe puterile și capacitățile sinelui nostru, fiind o emoție-resursă care se autocreează.

Valorile pe care le împărtășim și pe care ni le-am format în trecut ne predispun să trăim într-o lume emoțională individuală coerentă, unică, cu totul specială, doar pentru noi înșine. Iar dacă ne dorim să avem o perspectivă diferită asupra lumii noastre subiective, asupra fericirii experimentate prin prisma emoțiilor trăite individual, este necesar să mergem la cauză, să ne remodelăm valorile și idealurile. Și asta pentru că fericirea, privită ca experiență emoțională a vieții trăite, este determinată, în cea mai mare măsură, de valorile noastre. Iată de ce nu este deloc întâmplător faptul că valorile epocii noastre sunt legate de autonomie și de raționalitate, valori care ne permit îmbunătățirea de sine și progresul continuu ca indivizi. Autonomia nu este posibilă fără stăpânirea emoțiilor, iar controlul emoțiilor nu poate fi realizat fără să utilizăm instrumentul rațiunii în formarea credințelor și judecăților noastre.” Dorin Bodea

”Fără să facă exces de teorie seacă și indigestă, dar și fără să cadă în palierul unui „management al fericirii”, plin de platitudini încărcate de îndemnuri la manipulare intensivă a conștiințelor, Dorin Bodea ne oferă o carte ce poate fi citită și de specialistul în etică și, deopotrivă, de orice ființă interesată, pur și simplu, de sensul posibil fericit al vieții sale. Cu condiția necesară să cunoască ce vrea să obțină în propria sa viață. Cartea de față este un asemenea avizat îndreptar.”

Vasile Morar, profesor de Etică la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti