De mii de ani oamenii viseazÄ la o muncÄ placutÄ, pe care sÄ Ĺźi-o poatÄ organiza dupÄ voie. ĂŽn secolul XXI aceastÄ utopie ar putea deveni, Ă®n sfârĹźit, realitate. Cu fiecare dimineaĹŁÄ Ă®n care ne trezim sÄ mergem la serviciu, ne mai apropiem un pic de acest ĹŁel. Un vis prinde viaĹŁÄ. Cu o micÄ mare problemÄ: cÄ visul ar putea fi, de fapt, un coĹźmar...
Angajatul modern este un manager al propriului eu Ĺźi un artist al exploatÄrii de sine, care-Ĺźi foloseĹźte puterea de muncÄ Ă®ntr-un mod cât mai eficient Ĺźi, valorizând-o, amplificÄ de mai multe ori rezultatul strict material. Asta duce la Ă®ntrebarea fireascÄ: dacÄ angajatului modern Ă®i place sÄ se exploateze, de ce sÄ-l Ă®mpiedicÄm? Ĺži ce vrea de fapt aceastÄ carte?
AceastÄ carte nu e o chemare la frânarea societÄĹŁii sau la grevÄ. Dar sÄ nu uitÄm cÄ biroul nu trebuie sÄ devinÄ automat un templu al realizÄrii individuale. Ideea cÄ omul poate crea doar la muncÄ lucruri care rÄmân, cÄ o carierÄ abruptÄ este sinonimÄ cu o viaĹŁÄ bunÄ nu se bazeazÄ, Ă®n ultimÄ instanĹŁÄ, pe o ordine naturalÄ, ci e o invenĹŁie omeneascÄ. Sau, altfel spus: este o ideologie, o concepĹŁie despre lume rigidÄ, bazatÄ pe anumite precepte care nu mai pot fi puse sub semnul Ă®ntrebÄrii de credincioĹźi. AceastÄ adevaratÄ â€žBisericÄ a Carierei" a devenit o instituĹŁie atotputernicÄ. (Jakob SCHRENK)
Â
