„Ce sunt așadar eu însumi, mă întrebam atunci. Profesor? Nu cred; am predat din necesitate. Scriitor? Poate. Filosof? Sper să fiu. Dar mai ales un soi de romantic al dreptății, prea repede imaginându-mi că dreptatea și adevărul vor avea, cu fiecare luptă purtată, drept de cetate printre oameni. Și poate un soi de ascultător al pământului, lipindu-și urechea pentru a auzi sunetul izvoarelor ascunse și al nașterilor nevăzute. Și poate, de asemenea, ca orice creștin, în ciuda și în mijlocul mizeriei și slăbiciunilor și a tuturor harurilor trădate, de care îmi dau seama în seara vieții mele, un cerșetor al cerului deghizat în om al veacului, un soi de agent secret al Regelui Regilor în tărâmul prințului acestei lumi, asumându-și riscurile.”
Jacques Maritain