Balcanii în secolul XX

Secole la rând, spaČ›iul balcanic s-a aflat sub ocupaČ›ia Č™i influenČ›a imperiilor. Acum un veac însă, Č™i Imperiul Otoman, Č™i Imperiul Austro-Ungar, Č™i Imperiul Rus s-au prăbuČ™it, iar odată cu ele Č™i sistemul imperial, dând naČ™tere statelor naČ›ionale, cu alte aspiraČ›ii Č™i viziuni politice, militare, sociale, etnice Č™i religioase.  Balcanii sunt un spaČ›iu definit prin realități etnice Č™i religioase extrem de complexe, realități create Č™i menČ›inute de imperii timp de secole prin structuri care păreau abolite odată cu sfârČ™itul Primul Război Mondial. Noile state naČ›ionale apărute pe ruinele vechilor imperii au încercat, toate, să se legitimeze prin ruptura radicală de trecutul imperial. Cât de radicală a fost însă cu adevărat această despărČ›ire de trecut? Și cât de radicală a fost ruptura statelor comuniste de politicile etnice, culturale, economice Č™i sociale ale statelor naČ›ionale dinainte de 1945? Oare decalajele de dezvoltare dintre statele balcanice sau dintre regiunile acestora pot fi puse Č™i pe seama istoriei din vremea imperiilor, Č™i dacă da, în ce măsură? Putem vorbi astăzi despre o epocă postimperială a Balcanilor, în care moČ™tenirea trecutului a fost cu totul Č™tearsă Č™i dată uitării? La aceste întrebări – Č™i la altele – răspunde într-un adevărat tur de forță istoricul Oliver Jens Schmitt, unul dintre cei mai reputaČ›i cercetători ai sud-estului european, examinând spaČ›iul balcanic dintr-o nouă perspectivă, aproape deloc abordată până în prezent, într-o analiză în care România ocupă un spaČ›iu larg.

„Toate statele balcanice au apărut din cel puČ›in un imperiu, ba unele s-au născut din două sau chiar mai multe imperii. Iugoslavia a fost construită în 1918 din zonele posthabsburgice Č™i postotomane în jurul unui stat de bază sârb care, la rândul său, Č™i-a câČ™tigat suveranitatea faţă de Imperiul Otoman în 1878. De asemenea, România a fost construită în jurul unui spaĹŁiu central suveran față de Imperiul Otoman începând cu 1878, prin unificarea unor foste provincii otomane, austro-ungare Č™i ruse. Conflictul tradiČ›iilor Č™i structurilor postimperiale din interiorul acestor state succesoare compozite Č›ine de cele mai importante teme ale unei istorii balcanice a secolului XX.“ — OLIVER JENS SCHMITT

OLIVER JENS SCHMITT (n. 1973) este profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena. Temele sale de cercetare privesc, printre altele, fascismul în Europa de Est, cu accent pe România, societăţile urbane din estul Mediteranei în secolul al XIX-lea, societatea Ĺźi politica în Imperiul Otoman târziu, evoluĹŁiile socioculturale în spaĹŁiul albanez, istoria imperiului maritim al VeneĹŁiei sau istoria Balcanilor în Evul Mediu târziu. Din 2017, este preĹźedintele SecĹŁiei Filozofie/Istorie a Academiei Austriece de ĹžtiinĹŁe. Printre titlurile sale, traduse în mai multe limbi, se numără: Kosovo: Kurze Geschichte einer zentralbalkanischen Landschaft (Kosovo. Scurtă istorie a unui ĹŁinut central-balcanic, 2008); Skanderbeg: Der neue Alexander auf dem Balkan (Skanderbeg. Noul Alexandru din Balcani, 2009; trad. rom. 2014); Die Albaner: Eine Geschichte zwischen Orient und Okzident (Albanezii. O istorie între Orient Ĺźi Occident, 2012). La Humanitas a fost tradusă biografia Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea Č™i decăderea „Căpitanului“ (2017) Č™i a apărut România în 100 de ani. BilanĹŁul unui veac de istorie. Urmat de un dialog cu Marian Voicu (2018), volum publicat Č™i în limba germană.