Capitanul Nemo

Personal, mi-a plăcut 20.000 de leghe sub mări încă de acum câteva decenii, iar când mi s-a cerut să repovestesc o istorie din trecut, n-am ezitat o clipă. Am spus că voiam să rescriu acest roman clasic julesvernian și că, pentru a face asta — numai spunând, și mă simţeam foarte șmecher — l aș fi repovestit din punctul de vedere al unui calmar gigantic. Problema era că nu existau calmari gigantici în carte. Așa cum se întâmplă de multe ori cu textele și cu miturile clasice, lumea uită esenţa poveștii. Ori de câte ori spuneam că aș relua povestea Căpitanului Nemo, auzeam răspunzându-mi-se: „Vai, calmarul ăla uriaș m-a înfricoșat mereu de moarte!“ Iată ce se întâmplă cu anumite povești — odată cu trecerea timpului, le uităm, le distorsionăm, le întoarcem cu susu-n jos. Astfel, recitind, am redescoperit adevărata esenţă a poveștii — nu era vorba despre lupta dintre om și calmar. Și-atunci, despre ce era vorba? Ei bine, sper că a reieșit din ceea ce tocmai aţi citit.

Ce avem aici nu e un „distilat definitiv“ al cărţii lui Jules Verne, ci o viziune personală — și subiectivă — asupra ei. Originalul se întinde pe circa patru sute de pagini, iar varianta mea nu reprezintă decât o minusculă fracţie din acestea. Sper ca viziunea mea să arunce o altă lumină asupra poveștii, să reușească să l intrige pe cititor până acolo încât să-l conducă spre lectura inegalabilului text al lui Jules Verne.