„Faptul cÄ filozofia nu este o abstracĹŁie rece, ci trÄire, suferinĹŁÄ Ĺźi sacrificiu pentru omenire Ă®l Ĺźtia Nietzsche prea bine, Ĺźi a fost pentru el un exemplu. A fost condus Ă®n sus spre gheĹŁarii erorii groteĹźti, dar viitorul era, Ă®n realitate, tÄrâmul iubirii sale, iar generaĹŁiilor urmÄtoare, nouÄ, a cÄror tinereĹŁe Ă®i datoreazÄ infinitul, Nietzsche le va apÄrea ca o figurÄ de un tragism plÄpând Ĺźi onorabil, Ă®nconjurat cu flÄcÄri de fulgerul acestei schimbÄri de epocÄ.“ (Thomas MANN)
Cine se luptÄ cu monČ™tri trebuie sÄ ia seama sÄ nu se transforme la rândul lui Ă®ntr-un monstru. Iar dacÄ vei privi multÄ vreme Ă®ntr-o prÄpastie, prÄpastia va privi Č™i ea Ă®n adâncul tÄu.
Vanitatea noastrÄ ar dori ca, din tot ceea ce facem, tocmai lucrul care ne reuČ™eČ™te cel mai bine sÄ fie considerat cel mai greu de realizat. Asta explicÄ originea multor sisteme morale.
Lucrurile fÄcute din dragoste au loc Ă®ntotdeauna dincolo de bine Č™i de rÄu.