La cincizeci Č™i nouÄ de ani, Jacques Rainier pare sÄ aibÄ totul. O afacere prosperÄ, o iubitÄ tânÄrÄ Č™i exoticÄ, sincer Ă®ndrÄgostitÄ de el. PânÄ Ă®ntr-o zi, când o Ă®ntâlnire nefastÄ, la VeneČ›ia, marcheazÄ Ă®nceputul declinului pentru bÄrbatul aparent invincibil Č™i infailibil. Problemelor financiare cunoscute doar de cercul apropiaČ›ilor li se adaugÄ acum o imensÄ angoasÄ, care Ă®i macinÄ fiecare gând Č™i gest. Terifiat de perspectiva eČ™ecului Č™i a pierderii fiinČ›ei iubite, Rainier se refugiazÄ Ă®ntr-o lume a fantasmelor inavuabile. Iar când imaginaČ›ia nu Ă®i mai poate oferi soluČ›ii, Ă®i cere Laurei sÄ treacÄ alÄturi de el dincolo de limita convenČ›iilor, Ă®n teritoriul necartografiat al transgresiunii.
„Romain Gary nu a devenit niciodatÄ un clasic Ă®n adevÄratul sens al cuvântului. Či Ă®n aceastÄ cheie trebuie sa-l citim: iconoclastÄ Č™i inclasabilÄ, opera lui rezistÄ oricÄrei etichetÄri. DeČ™i e unul dintre cei mai citiČ›i autori, rÄmâne izolat Ă®n peisajul literaturii franceze. Gary Č™i-a cultivat consecvent imaginea de paria, de cazac al literelor, alegându-Č™i personajele din rândul saltimbancilor Č™i marginalilor. Mereu nemulČ›umit de sine, de o sensibilitate exacerbatÄ, a Ă®ntreČ›inut acest mit inventându-Č™i o autobiografie, Ă®ncurcând pistele, Č™tergând indiciile, publicând sub pseudonim, râzându-Č™i de buna-cuviinČ›Ä literarÄ, Č™ocând prin ireverenČ›a faČ›Ä de canoanele stilului Č™i ale compoziČ›iei romaneČ™ti, prin declaraČ›iile sale caustice Č™i prin umorul negru.“ – Maxime Decout
