Copiii nu sunt nici niĹźte adulĹŁi Ă®n miniaturÄ, nici niĹźte bebeluĹźi debili. Pe lângÄ iubire, ei au o nevoie vitalÄ de limite Ĺźi de reguli.
Cum creČ™tem? Cum trecem de la starea de sugar la aceea de adult pe deplin dezvoltat Č™i civilizat? AceastÄ evoluČ›ie decurge dintr-un proces „natural“ sau necesitÄ implicarea pÄrinČ›ilor? Este de preferat o educaĹŁie bazatÄ pe comunicare sau una punitivÄ Ĺźi riguroasÄ? ExistÄ o tendinČ›Ä spre delincvenČ›Ä pe care am putea sÄ o depistÄm Ă®ncÄ din copilÄrie? IatÄ tot atâtea Ă®ntrebÄri la care lucrarea de faĹŁÄ oferÄ rÄspunsuri.
Bazându-se pe opera psihanalistei Françoise Dolto, autoarea ne prezintÄ Ă®n detaliu Č™i Ă®ntr-un limbaj accesibil tuturor modul Ă®n care se dezvoltÄ copilul, diversele etape ale formÄrii sale psihice, de la momentul conceperii Č™i pânÄ la finalul adolescenČ›ei Č™i, mai ales, rolul determinant pe care Ă®l au pÄrinČ›ii de-a lungul acestor ani. Prin prisma experienČ›ei sale de psihanalist, autoarea explicÄ aici, prin exemple concrete, cÄ trecerea copilului de la o etapÄ la alta nu poate avea loc fÄrÄ ajutorul pÄrinČ›ilor. IeČ™ind din alternativele considerate de unii inevitabile – ori vorbim cu copiii, ori le fixÄm limite – Claude Halmos aratÄ cÄ rolul pÄrinČ›ilor este tocmai acela de a Ă®mbina ambele acČ›iuni, deci de a discuta cu copiii Č™i de a le impune limite, la fiecare vârstÄ.
FormatÄ la Ĺźcoala renumitei psihanaliste Françoise Dolto, precursoarea psihologiei infantile Ă®n FranĹŁa, Caude Halmos este o cunoscutÄ specialistÄ pe probleme de violenĹŁÄ Ĺźi abandon infantil, autoare a numeroase publicaĹŁii de pedopsihologie. Din 1998 colaboreazÄ cu revista Psychologie magazine, unde, printre altele, rÄspunde la Ă®ntrebÄrile trimise la redacĹŁie de copii.
