Excepția. O încercare de antropologie filozofică

„Ne‑am ivit pe Pământ, pare‑se, din întâmplare, printr‑un concurs cu totul improbabil de împrejurări; suntem o micuță crevasă de antientropie, născută abia ieri, fără scop și rost și care urmează să fie deja colmatată mâine. Suntem un dezastru ecologic, o mână de scandalagii care‑și hărțuiesc generosul proprietar – Natura – și murdăresc zilnic imobilul pe care‑l ocupă forțat, unde nu sunt decât vremelnici chiriași și defel proprietari, așa cum ei se imaginează cu un neîngrădit orgoliu. Suntem aberația ucigașă, eroarea impardonabilă a unui Demiurg ignorant, sursa iminentei «a șasea extincții», urâciunea Planetei. Pe de altă parte însă, prin exercitarea puterii noastre de cunoaștere – fiind noi «un punct în raport cu infinitul, un tot în raport cu neantul» (Pascal) –, și infinitul, și neantul își regăsesc centrul (Pico della Mirandola), măsura universală (Protagoras), deci întruparea regulii lor, oricât de minoritară cantitativ ar fi aceasta. Descărcăm în întreg scârna, ce‑i drept, dar și slava noastră, fiindcă numai prin noi, minuscula lui parte, întregul, căpătând conștiință de sine, se îmbrățișează pe sine cunoscându‑se și acționând, descoperindu‑și deopotrivă și toată scârna, și toată slava. Excepția care suntem, într‑un sens, tot ea e și regula, într‑alt sens; trăim, fără îndoială, ca făpturi «de‑o zi» și ca «visul unei umbre», cum suna versul lui Pindar, dar, oricât de rar, iată‑ne uneori și în rolul torței care iluminează o clipă întregul și‑i furnizează etalonul măreției. Infime și sordide slugi «toată săptămâna» și, de fapt, aproape tot timpul minuscul ce‑l avem la dispoziție, devenim totuși în câte‑o minunată și rară «ziuă a șaptea» boierii mari ai tuturor lumilor.“

ANDREI CORNEA

ANDREI CORNEA s-a născut Ă®n 1952. Licenţă Ă®n istoria Ĺźi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă Ă®n filologie clasică la Universitatea din BucureĹźti (1980). Doctorat Ă®n filologie clasică la Universitatea din BucureĹźti (1994). Muzeograf la Muzeul NaĹŁional de Artă (1976–1987). Cercetător la Institutul de Istorie a Artei (1987–1990), iar Ă®ntre 1990 Ĺźi 2006 la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. ĂŽn prezent, profesor la Universitatea din BucureĹźti.Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneĹźti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice Ĺźi mentalităţi culturale Ă®n epoca romano-bizantină (Meridiane, 1988); Scriere Ĺźi oralitate Ă®n cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998); Platon: Filozofie Ĺźi cenzură (Humanitas, 1995); MaĹźina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002; Humanitas, 2013); De la Ĺžcoala din Atena la Ĺžcoala de la PăltiniĹź (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2005; trad. fr. Les Presses de l’UniversitĂ© Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); PoveĹźti impertinente Ĺźi apocrife (Humanitas, 2009); O istorie a nefiinĹŁei Ă®n filozofia greacă (Humanitas, 2010); Realitatea Ĺźi umbra (Humanitas, 2013); Miracolul: Despre neverosimila făptură a libertăţii (Humanitas, 2014), Uimitoarea istorie a lui Ĺžabbatai Mesia (roman, Humanitas, 2015), LanČ›ul de aur (Humanitas, 2017), Amintiri din epoca lui Bibi (Humanitas, 2019).Traduceri: Platon (Republica, Philebos, Theaitetos), Aristotel (Metafizica, Despre generare Ĺźi nimicire), Plotin (Opere I–III), Aristofan (Lysistrata, Viespile, BelĹźugul), Epicur.