Exilul imposibil

În 1930, Stefan Zweig era probabil cel mai tradus scriitor european, iar romanele, povestirile și mai cu seamă biografiile sale erau cunoscute în întreaga lume.

Totul se schimbă însă odată cu ascensiunea lui Hitler, când Zweig, omul de o inteligență remarcabilă, umanistul în cel mai larg și mai profund sens al cuvântului, scriitorul dedicat fără odihnă și fără rest promovării valorilor intelectuale, e nevoit să fugă din Austria peste care se abate amenințarea nazistă.
Despărțirea de casă, ruperea legăturilor cu viața culturală a Vienei, izolarea de prieteni și de universul în care s-a desăvârșit ca scriitor, peregrinările prin lumea largă de la Londra la New York, la Rio de Janeiro și apoi la Petrópolis, destinația cea de pe urmă, îl secătuiesc de puteri și îl dezrădăcinează iremediabil.

Exilul imposibil, povestea vieții sfârșite tragic a lui Stefan Zweig, înfățișează prăpastia dintre lumea ideilor bătrânei Europe și cea a tinerei Americi, precum și zbuciumul celor care s-au văzut nevoiți s-o abandoneze pe una pentru cealaltă. Destinul lui Zweig este emblematic, până la urmă, pentru o epocă ce se sfârșește și o lume care se surpă în ea însăși, pe măsură ce-și pierde valorile.

Pe copertă: Stefan Zweig, New York, 1941 (fotografie de Kurt Severin, prin amabilitatea lui David H. Lowenherz)