Fabule

Vazand pe pajiste un Bou voinic, o Broasca oarecare – cam de marimea unui ou – se opintea s‑ajunga si ea cat el de mare.

— Suratelor, le spuse, luandu‑si‑l model, mai am, mai am, mai am nitel s‑ajung cat el?

— Mai ai!… — Si‑acum?… — Tot ai!…

— Mai sunt departe?…

— Esti, surioara draga, tot pitica…

S‑a mai umflat o data, pe viata si pe moarte,

si a plesnit ca o basica.

Au cati, cuprinsi adesea de chinurile grijii de‑a fi mai breji, nu‑si ies si azi din minti?

Nu tin sa aiba soli atatia printi?

Burghezii‑si fac palate. Vor paji mai toti marchijii…