„În noaptea aceea la spital... mi-a trecut prin minte o imagine cu mine, care de-atunci mă însoțește. Mi s-a părut că toată viața mea fusese ca în călușei: încă de la început mi se întâmplase să mă urc pe calul alb și pe el mă învârtisem și mă legănasem după bunul plac, fără ca vreodată cineva să fi venit să mă întrebe dacă am bilet. Bine. Acum trecea controlorul, plăteam ce datoram și, dacă-mi mergea bine, poate reușeam chiar să fac... încă o tură în călușei.“
