"ĂŽn Incredibila Ĺźi trista poveste a candidei ErĂ©ndira Ĺźi a bunicii sale fÄrÄ suflet, la fel ca Ă®n Un veac de singurÄtate, imaginile par a izvorĂ® la fel de firesc ca florile silvestre Ă®ntr-un câmp mÄnos, dupÄ ploaie. AceastÄ capacitate uimitoare a lui GarcĂa Márquez de a crea imagini (pe care, dupÄ spusele lui, a deprins-o de la bunica), nu se nutreĹźte dintr-o fantezie gratuitÄ Ĺźi dezordonatÄ, ci din toate manifestÄrile Ĺźi caracteristicile care configureazÄ culturile din zona MÄrii Caraibilor (printre acestea clima, geografia, organizarea socialÄ, economia, miturile, simbolurile, legendele, credinĹŁele Ĺźi superstiĹŁiile), precum Ĺźi din tradiĹŁia literarÄ occidentalÄ. S-ar putea spune cÄ aceastÄ povestire este plÄmÄditÄ prin hibridarea stilurilor Ĺźi motivelor amerindiene Ĺźi occidentale, Ă®ntr-un fel de pastiĹźÄ intenĹŁionat ireverenĹŁioasÄ care, cu toate acestea, nu pune Ă®n umbrÄ imensa seriozitate a temei sale principale: exploatarea Ĺźi nefericirea celor oropsiĹŁi Ĺźi abuzul de putere." Elsa Cajiao CuĂ©llar
0
