Jurnalul unui bebelus

Ce-i trece prin minte bebelușului când privește chipul mamei sau când se uită la ceva simplu, ca o pată de lumină de pe perete? Cum se simte bebelușul când îi este foame? Dar când îl hrăniți, când e trist sau când vă jucați de a cucu bau? Cum se simte când este despărțit de dumneavoastră? Răspunsuri la întrebările pe care ni le punem cu toții cu privire la viața interioară a unui bebeluș pot fi găsite în această carte în care Daniel Stern prezintă „jurnalul personal” al unui bebeluș numit Joey. Este un jurnal construit pe baza informațiilor oferite de cercetări amănunțite asupra sugarilor și observații sistematice ale copiilor aflați în primii doi ani de viață. Jurnalul consemnează o călătorie prin lumile care, deschizându se devreme în viața fiecărei ființe umane, rămân cu noi pentru tot restul vieții. Fiecare dintre lumile în care intră Joey — Lumea Sentimentelor, Lumea Socială Imediată, Lumea Peisajelor Mentale, Lumea Cuvintelor și Lumea Poveștilor — constituie o parte separată din jurnal. La începutul fiecărei părți, sunt prezentate noile abilități dobândite de Joey, care îi permit să pătrundă în acea lume nouă.

Scrisă într-un limbaj accesibil, cartea se adresează părinților, psihologilor, pediatrilor, studenților și tuturor celor interesați de psihologia copilului.

Daniel N. Stern este profesor de psihologie la Universitatea din Geneva și profesor de psihiatrie la Universitatea Cornell. Este expert în dezvoltarea copilului și timp de 30 de ani a realizat numeroase studii despre relația mamă-copil. A publicat numeroase cărți, cea mai cunoscută fiind Lumea interpersonală a copilului, în curs de apariție la Editura Trei.

“Pășiți în prima lume a lui Joey și amintiți vă ceea ce n ați uitat niciodată cu adevărat. Imaginați vă că niciunul dintre lucrurile pe care le vedeți sau le atingeți sau le auziți nu au nume și de puține dintre ele sunt atașate amintiri. Joey percepe obiecte și evenimente în principal în funcție de sentimentele pe care acestea i le evocă și în funcție de oportunitățile pe care i le oferă pentru a acționa. Nu le percepe ca pe niște obiecte propriu zise. Atunci când părinții îl strigă „dulceață“, el nu știe că «dulceață» e un cuvânt și că se referă la el. Nici măcar nu îl receptează ca pe un sunet, ca pe ceva diferit de o atingere sau de lumină. Dar este foarte atent la modul în care sunetul vine spre el. Îi simte alunecarea, fină și ușoară, liniștindu l; sau rugozitatea turbulentă care îl agită, îl face mai alert. Fiecare experiență are astfel nuanța sa specială — și pentru bebeluși, dar și pentru adulți.” - Daniel N. Stern

“Când se află la câțiva metri distanță, dar vede și simte prezența mamei, Joey se simte suficient de în siguranță pentru a se concentra pe propriile mișcări. Până la urmă, noul său succes, mersul vertical, este o activitate încă fascinantă, care necesită concentrare și efort conștient. În calitate de comandant al acestor noi emoții, probabil că Joey are un sentiment puternic de dominanță și de inventivitate: „Fac viraje și rotiri. Echilibrez forțele ca să fac opriri. Eu comand și motorul pornește.“ Dar acest proces este încă riscant și nesigur. Este un comandant fără experiență. Propriile mișcări îi scapă de sub control. „Călăresc pe propriile mele mișcări. Apoi pierd controlul asupra lor și ele mă călăresc pe mine.“ El și mișcările lui „conduc cu rândul“, iar Joey devine propriul său montagne russe.” - Daniel N. Stern