„De ce oare ne gândim automat la copilÄrie când vine vorba de prieteni imaginari? Pentru cÄ ne despÄrĹŁim inevitabil, ca adulĹŁi, de naivitate, de puritate, de frecventarea liberÄ a Ă®nchipuirii? Chiar toĹŁi? PânÄ Ĺźi scriitorii?
Textele adunate aici de Nadine VlÄdescu dau un rÄspuns mozaicat, semnat de treisprezece autori. Plus unul pe care Ă®nsÄ n-o sÄ-l gÄsiĹŁi Ă®n sumar: Ă®ntâmplarea. Doar geniul ei jucÄuĹź, inventiv Ĺźi reparator poate face un Ă®ntreg, parcÄ preexistent, dintr-un simplu Cuprins.
Ce veĹŁi afla din aceastÄ nouÄ carte scrisÄ la mai multe mâini? CÄ poĹŁi sÄ te Ă®ntrebi Ĺźi la 91 de ani dacÄ nu cumva eĹźti cealaltÄ, «imaginara»; cÄ un copil poate trÄi câteva zile Ă®n lumea proprie, dar poate Ĺźi rÄmâne acolo pentru totdeauna; cÄ unii pÄrinĹŁi chiar Ă®i vÄd pe prietenii Ă®nchipuiĹŁi ai copilului lor; cÄ poĹŁi fi certat de dublul tÄu ideal Ĺźi multe altele.
DacÄ citiĹŁi, o sÄ recÄpÄtaĹŁi pentru o vreme Ă®ncântÄtoarea oglindÄ fermecatÄ Ă®n care lucrurile se vedeau nu aĹźa cum sunt, ci cum ar trebui sÄ fie. Ĺži o sÄ vÄ gândiĹŁi, vrând-nevrând, cÄ gustul acesta al ireparabilului, pe care ni-l dÄ viaĹŁa, e totuĹźi Ă®nĹŁelept Ĺźi subtil. (Tania RADU)
„De-a prietenii imaginari e o joacÄ foarte serioasÄ, ca literatura, ca scrisul. Či pentru cÄ prietenii imaginari ai prietenilor mei imaginari sunt prietenii mei reali, vÄ urez bun venit Ă®n lumea acestei cÄrĹŁi, vouÄ Č™i tuturor prietenilor voČ™tri, reali sau imaginari.“ (Nadine VLÄ‚DESCU)
0
