Teatru (ed. 2021)

Din câte pot să-mi aduc aminte, prima mea întâlnire cu teatrul a fost la Cochabamba, în Bolivia, pe când aveam Ĺźapte sau opt ani. Mama Č™i bunicii m-au dus la Teatrul Achá, într-o lojă, Ĺźi, dintr-odată, luminile s-au stins, cortina s-a ridicat Ĺźi, pe scenă, niĹźte personaje în carne Ĺźi oase au început să trăiască o poveste. Iar cei ce întrupau acele întâmplări care se tot înnodau Č™i deznodau nu erau nici marionete, nici desene animate, nici imagini stârnite de cuvintele vreunei cărĹŁi, ci fiinĹŁe omeneĹźti. Le priveam Ĺźi le ascultam fascinat, cu toate că nu pricepeam mare lucru. Deodată, unul dintre domnii de pe scenă a ridicat glasul Ĺźi i-a dat o palmă unei doamne. Am izbucnit în plâns, iar mama a trebuit să mă scoată din sală.