ImprovizaĹŁie la Alma este o piesÄ Ă®n care Ă®ncerc sÄ-l imit pe Molière, fiind, de asemenea, o criticÄ a unor critici. Le reproČ™ez criticilor dogmatismul, neĂ®nĹŁelegerea artei, refuzul lor de a Ă®nĹŁelege teatrul. Criticii pe care-i pun Ă®n scenÄ Ă®n aceastÄ piesÄ sunt niČ™te critici militanĹŁi.
DacÄ rÄul pe care oamenii Č™i-l fac unii altora își schimbÄ aparenĹŁa, natura lui profundÄ rÄmâne aceeaČ™i. Am scris ca sÄ mÄ Ă®ntreb la rândul meu despre aceastÄ problemÄ, despre acest mister. E tema piesei mele UcigaČ™ fÄrÄ simbrie, unde ucigaČ™ul Ă®l chestioneazÄ pe asasin Ă®ncercând zadarnic sÄ afle motivele urii acestuia. Ura poate avea pretexte, motive – nu. Asasinul omoarÄ fiindcÄ nu poate face altfel, fÄrÄ nici o motivaĹŁie, cu un fel de candoare, de puritate. Ucigându-i pe alĹŁii, ne ucidem de fapt pe noi Ă®nČ™ine. A trÄi dincolo de bine Č™i de rÄu, a considera un lucru dincolo de bine Č™i de rÄu, cum voia Nietzsche, nu este cu putinĹŁÄ. El a Ă®nnebunit de milÄ vÄzând un cal bÄtrân prÄbuČ™indu-se Č™i crÄpând.“ (EUGĂNE IONESCO)